Azi se vorbește despre o nouă eră – a probioticelor sau a medicamentelor pentru viață, dacă ar fi să luăm traducerea lor din latină.
Există astăzi o adevărată industrie legată de probiotice, susținută de unele firme, de cercetători, de medici, de părinți, de mass-media. Piața farmaceutică a fost invadată de mii de produse, cu titulaturi complicate, cu combinații năucitoare de diferite tulpini prezentate drept panaceu universal, de folos în multiple boli.
Ce sunt probioticele?
Sunt populații de microorganisme care pot modifica microbiota digestivă, cu efect benefic asupra stării de sănătate a organismului.
Microbiota se definește ca totalitatea microorganismelor care trăiesc în intestin – aproximativ 1000 de specii – bacterii, ciuperci, drojdii, virusuri. Această floră are o densitate și compoziție dependentă de localizare, crește ca densitate dinspre stomac spre colon, flora tractului digestiv fiind dominată de Lactobacillus în partea superioară și de Enterobacterii în cea inferioară.
Majoritatea bacteriilor din organism sunt localizate în tractul gastrointestinal, asigurând peste 80% din apărarea sau imunitatea organismului. Teoretic, se consideră că doar 10% din celulele corpului sunt pur umane, restul fiind reprezentate de bacteriile ce formează microbiota mucoaselor. Suntem unici ca microbiotă, având o amprentă de combinații bacteriene; de asemenea, în anumite condiții de boală se produc modificări ale acestor formule de sănătate individuală.
Există o microbiotă dominantă – anaerobă, cu 3 grupe principale – Firmicutes (Clostridii și Lactobacili), Bacteroidetes si Actinobacteria.
Raportul dintre Firmicutes și Bacteroidetes este în mod normal de 10, crescând la 100 în obezitate și scăzând sub 1 în bolile inflamatorii intestinale.
Modificările stilului alimentar, infecțiile enterale, introducerea unor medicamente – antibiotice, antiacide, imunosupresoare, vor declanșa dezechilibre majore, având drept consecință disbioza, cu impact asupra imunității generale.
Care sunt calitățile unui probiotic ideal
* să fie consumabil în condiții de siguranță;
* să fie standardizat;
* să aibă o concentrație eficientă de minim un miliard de germeni;
* să supraviețuiască mediului acid al stomacului și alcalin al bilei, pentru a ajunge viabil nemodificat și activ la nivelul intestinului – culturi vii;
* să fie susținut de studii clinice, conform medicinii bazate pe dovezi;
* să poată fi administrat cu antibioticul.
Este greu să extragem din noianul de probiotice lansate pe piață, care este cel mai bun. De obicei, toate au firme de promovare care le propulsează și garantează eficiența într-un spectru larg de boli.
Deocamdată, Societățile de Pediatrie din diferite țări recunosc implicarea doar a câtorva tulpini în ameliorarea patologiei pediatrice, cele mai studiate fiind Lactobacillus casei, acidophilus, rhamnosus GG, Bifidobacterium lactis BB12 și Saccharomyces boulardii.
În general, probioticele se introduc în următoarele condiții: asocierea cu antibioticele pentru prevenirea riscului apariției disbiozei; diareea postantibiotice; gastroenterocolita acută; reducerea riscului apariției și severității colicilor la sugari; reducerea riscului apariției și severității dermatitei atopice; prevenirea apariției și recurenței infecțiilor respiratorii.
Într-o perspectivă apropiată, copiii vor fi supuşi unor analize detaliate ale microbiomului, pentru a fi depistate bacteriile-cheie care lipsesc, în vederea substituirii acestora și restabilirea stării de sănătate.
Teoretic, un probiotic ideal ar trebui să aibă cel puțin un reprezentant din cele 2 clase „regale” ale microbiotei – Lactobacilii și Bifidobacteriile, dar și o drojdie de tip Saccharomyces boulardii; dar, cum flora intestinală este unică pentru fiecare, fiind modificată de alimentație, medicamente, infecții, nu există un probiotic general cu valențe multiple, ci unul individualizat.
Surse de probiotice:
* Alimente – iaurt, kefir, sana, unele sucuri și băuturi de soia, lapte fermentat si nefermentat, zer, brânzeturi moi, varză acră și murături;
* Suplimente alimentare sub formă de picături, pulberi, capsule, siropuri, tablete masticabile.
Particularități de administrare: o dată sau de două ori pe zi; la 20-30 de minute înainte de masă sau la culcare; cel puțin 2 săptămâni după sistarea terapiei antibiotice, unii autori indicând chiar 2-3 luni sau 3-6 luni pentru dermatita atopică; se menține un interval de 2 ore între administrarea antibioticului și probioticului; se păstrează la frigider.
Mesaje pentru părinți
* indicația de introducere a unui probiotic și decizia selecției tulpinii aparțin medicului; el este responsabil și pentru alegerea perioadei și a modului de administrare.
* tratamentul cu probiotice este personalizat, în funcție de bolile asociate ale copilului, tipul de alimentație, medicamentele utilizate.
* analiza riguroasă a microbiotei trebuie să stea la baza depistării dezechilibrelor florei intestinale și a selecției probioticului optim.
* nu neapărat un probiotic cu multiple tulpini este superior celor monospecie. Bacteriile conținute în preparat trebuie să acționeze sinergic, nu în competiție, pentru potențarea efectului benefic.
* nu administrați din proprie inițiativă probiotice, în ideea că nu face rău; puteți iniția un dezechilibru prin augmentarea unor specii în defavoarea altora.
* fiți pregătiți pentru era probioticelor, intrați cu încredere, deși astăzi produsele sunt promovate haotic, fără indicații și delimitări speciale. În timp, se vor decanta cele valoroase și domeniile lor de competență.
Citiți principiile noastre de moderare aici!