ARAD. A fost o surpriză pentru participanţii la înmormântarea lui Dorel Popa când, pe la mijlocul slujbei, a luat cuvântul fiul său, Emanuel. Cu inima sfâşiată de durere, cu sufletul încărcat de emoţie, Emanuel Popa şi-a adunat toate puterile pentru a se înfăţişa în faţa auditoriului din Biserica Maranata şi a rosti un cuvânt în memoria tatălui său. Nu a fost o „sarcină” deloc uşoară – a făcut multe pauze, glasul i-a tremurat în repetate rânduri – dar Emanuel a reuşit, în cele din urmă, să ni-l prezinte pe Dorel Popa aşa cum l-a cunoscut el.
Mulţumiri
La începutul cuvântului său, Emanuel Popa a ţinut să le mulţumească „din inimă tuturor, pentru toată dragostea şi susţinerea pe care ni le-aţi arătat în ultimele zile. Personal am fost ajutat să fiu mai puternic de toate mesajele transmise într-o formă sau alta mie şi familiei.”
Fiul îndoliat a ţinut să mai puncteze un aspect legat de momentul/ locul morţii tatălui său: „Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ce s-a întâmplat, s-a întâmplat acasă – eu am fost acolo cu mama – şi nu s-a întâmplat la volan sau în alt loc.”
Şi-a iubit fiul, nora şi nepotul
Emanuel Popa a vorbit, apoi, despre „ultima adiţie la familia noastră, Fabian, care i-a produs foarte multă bucurie tatălui meu. Da, mă pot gândi de ce n-a apucat să-l vadă terminând liceul sau gimnaziul. Dar sunt recunoscător lui Dumnezeu că l-a văzut” – a spus tânărul îndurerat. A urmat rememorarea momentului când, vara trecută, Dorel Popa şi-a luat pentru prima dată în braţe nepoţelul: „A avut lacrimi de bucurie. Şi ne suna în fiecare zi să ne întrebe ce face Fabian. Şi când îl duceam pe Fabian la el, radia de bucurie” – a povestit Emanuel Popa.
„M-a iubit foarte mult – a mărturisit fiul defunctului. Şi a iubit-o pe Violeta, pe soţia mea, enorm de mult. Nu mi-am imaginat vreodată că un tată poate să aibă o relaţie atât de frumoasă şi de deosebită cu o noră. El mi-a arătat ce înseamnă această relaţie.”
Moştenirea
„Tata a spus foarte mult în ultimele luni – şi acum înţeleg de ce spunea foarte des – următorul lucru: «dacă eu mă duc, în urma mea rămâne ceva». Şi aşa este. Tatăl meu ne-a lăsat o moştenire pe mai multe planuri, nu doar mie, nouă, ca familie, ci şi o moştenire pe partea socială, prin implicarea pe care el a avut-o încă din anul ’90. Ne-a lăsat o moştenire pe partea caritabilă, fiind implicat din dragoste şi fără niciun interes în acţiuni caritabile, încă de când s-au deschis porţile şi a avut posibilitatea. A lăsat o moştenire administrativă, extraeclesială. A lăsat o moştenire educaţională prin implicarea lui în edificiul Liceului Baptist şi în universităţile din România. A lăsat o moştenire în ceea ce priveşte libertatea şi democraţia şi colegii lui care sunt împreună cu noi din decembrie 1989, ştiu acest lucru” – a evidenţiat Emanuel Popa.
Tânărul a ţinut să amintească imediat un lucru extrem de important: „Cea mai mare moştenire pe care eu şi cei apropiaţi lui am primit-o a fost faptul că în câte lucruri s-a implicat, câte lucruri a făcut, le-a făcut astfel încât eu, mama şi familia să putem dormi liniştiţi noaptea.”
Omul din spatele scenei
Emanuel Popa a mai vorbit despre preocuparea tatălui său de a se înconjura şi de a promova oameni de valoare, despre luciditatea şi echilibrul de care Dorel Popa dădea dovadă în situaţii grele, dramatice, dar şi despre dărnicia răposatului. „A ajutat, a dat cu mână largă, cât a putut. Niciodată n-am înţeles cum poate un om să ajute şi să facă atât bine mai ales oamenilor care i-au stat cândva împotrivă şi i-au făcut mult rău. Sunt multe lucruri bune pe care le-a făcut şi unele le ştiu doar eu. Şi acolo rămân.”
Fiul defunctului a mai amintit că tatăl său „a deschis drumuri – pentru noi ca familie, pentru noi ca biserică, pentru noi ca şi comunitate, ca oraş şi, aş spune, pentru noi ca ţară. Niciodată nu s-a gândit la el, la imperiul său, ci la viitorul oraşului, al bisericii. S-a gândit la ceea ce urmează după el.”
Promisiune
„Întrebarea cu care rămânem este ce facem noi cu moştenirea pe care ne-a lăsat-o tatăl meu, pe toate planurile – social, caritabil, administrativ, educaţional, cel al libertăţii. Ce fac eu ca fiu, ce facem noi ca familie, ce facem noi ca biserică, ce facem noi ca şi comunitate, ca şi cetăţeni. Îmi voi da silinţa – şi aşa să îmi ajute Dumnezeu – să îi cinstesc această moştenire. Şi ce nu am învăţat de la el cât a fost cu noi, încerc şi voi face tot ce pot să învăţ acum şi în timpul care urmează, de la el” – a încheiat Emanuel Popa.
CITESTE SI:
Mii de persoane au participat la priveghiul lui Dorel Popa! (video …
Citiți principiile noastre de moderare aici!