– Domnule Vasile Dan, noi am informat cititorii (la cald, cum se spune) că filiala Arad a USR – pe care o conduceți – a câștigat „Turnirul de poezie” de la Barcelona. Dar, pentru a înțelege mai bine, ce este acest „Turnir…” organizat de Uniune Scriitorilor din România?
Vasile Dan: „Turnirul de poezie” este o competiție literară în toată regula, organizată de Uniunea Scriitorilor din România între poeți reprezentativi din câte două din cele 15 filiale teritoriale ale sale, așa cum este și cea din Arad, la care sunt arondați scriitori din patru județe, în primul rând cele din vestul țării. Ca orice competiție, ea are un regulament: autorii, câte șase poeți de la fiecare filială, sunt provocați la câte o lectură publică, în trei etape eliminatorii, în fața unui juriu exigent și prestigios (președintele lui este chiar cel mai important critic literar român de astăzi, adică Nicolae Manolescu). Poeziile trebuie să fie inedite, iar o calificare în finala competiției, presupune existența unei cărți noi, încă nepublicate. Scopul este transparent: stimularea creației literare originale, noi. Asta chiar la autori cu o reputație valorică deja câștigată. Locul de desfășurare a „Turnirului” este în spații simbolice culturale din străinătate. Scriitorii pot să iasă astfel din mediul lor domestic, autohton, familiar și să se confrunte astfel cu o nouă, mai subtilă încărcătură culturală.
Cum au fost edițiile, de până acum, ale „Turnirului de poezie”?
Vasile Dan: Primele ediții au fost în Atena (2011), Efes (2012), Gyula (2013, acolo unde trăiește cea mai compactă comunitate românească din Ungaria, unde există singurul liceu în limba română). Iar anul acesta în Barcelona. Se acordă două trofee: unul, „Cununa cu lauri”, pentru cel mai bun poet din competiție, iar celălalt pentru cea mai valoroasă filială, firește în poezie. Ediția inaugurală (din 2011) a confuntat filialele din București și Craiova. Echipa câștigătoare, la prima ediție, Craiova, a provocat în anul următor o nouă filială, Aradul, și a ales și noul loc al competiției. Acesta a fost Efes (2012). La Efes a fost o ediție mai specială: s-au confruntat trei filiale, nu două. Craiovei, i s-a părut, poate, Aradul, o victimă prea sigură. Așa că a chemat în competiție, suplimentar, și pe cea din Iași la care sunt arondați aproape toți scriitorii moldoveni. Ghinion: a câștigat Aradul în fața amândurora (în formula, citez în ordine alfabetică: Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Vasile Dan, Gh. Mocuța, Ioan Moldovan, Traian Ștef). În ediția a treia, la Gyula, noi am provocat Clujul (unde sunt arondați scriitori din centrul și nordul Ardealului). Iar am fost tratați ca „outsideri”. Și iar am câștigat. Am câștigat chiar amândouă trofeele (la individual, Ioan Moldovan care s-a confruntat în finală cu Vasile Dan). În ediția de zilele trecute (Barcelona, 30 mai – 6 iunie), i-am provocat tot noi pe colegii din filiala din Timișoara. Din formația arădeană au lipsit două nume importante: Ioan Moldovan (câștigătorul ediției precedente nu mai putea participa) și Andrei Bodiu (care, din nefericire, s-a stins din viață în această primăvară). Ei au fost înlocuiți cu brio de poeții Ioan Matiuț și Andrei Mocuța.
Ați pornit cu un nou handicap. Cum s-a desfășurat, în această situație, competiția?
Vasile Dan: Aș minți dacă aș spune că n-am avut emoții. Arădeni fiind, vorbind cu puțin umor, puteau să ne învingă oricine, nu însă, pentru Dumnezeu!, și timișoreanii. Războiul de 100 de ani dintre noi și ei s-a reaprins repede cu ocazia competiției pentru titlul de „oraș capitală culturală europeană”. În afară de asta, suntem conștienți: potențialul intelectual, scriitoricesc al Timișoarei este respectabil. Fie și numai dacă ne gândim la câte nume importante de acolo sunt arădene. Timișoara a trimis la „turnirul” de la Barcelona următoarea echipă: Lucian Alexiu, Adrian Bodnaru, Slobodan Grozdenovici, Monica Rohan, Robert Șerban. Invitatul Timișoarei (regulamentul permite să inviți în echipă, în calitate de competitor, un poet extern filialei tale dacă nu ai suficiente nume redutabile la dispoziție) a fost poetul Aurel Pantea, din Alba Iulia, unul dintre cei mai bine cotați de astăzi. În plus, din juriu a făcut parte și criticul literar Mircea Mihăieș care s-a dovedit, trebuie să o spun, un timișorean loial. În etapa a treia, finală, de lectură, s-au confruntat: Vasile Dan, Aurel Pantea și Robert Șerban. Juriul a decis: marele trofeu l-au câștigat, ex aequo, Vasile Dan și Aurel Pantea. Iar echipa Aradului a surclasat pe cea a Timișoarei.
Să înțelegem că literatura a tranșat „meciul” cu Timișoara pentru capitală culturală europeană?
Vasile Dan: Să nu anticipăm prea repede. Timișoara trebuie respectată. Însă scriitorii din Arad au dat un semnal. Sper să-l fi receptat și celelalte instituții arădene aflate în competiție pentru titlul de capitală culturală europeană. Și oficialitățile. Mai ales acestea. Care trebuie să-și respecte și ele valorile. Mai întâi, simplu, cunoscându-le. Și nu să le aducă, pe bani, din altă parte, pe altele. Pe marele public arădean l-am simțit tot timpul alături de noi. Nu doar pentru noi, ci și pentru el am luptat. Asta dincolo de marea satisfacție personală pe care nu o putem ascunde. O chiar mărturisim. Câștigarea trofeului „Cununa cu lauri” la Turnirul de poezie de către un poet este echivalată de Uniune Scriitorilor cu premiul anual al Uniunii.
Vă felicităm, domnule Vasile Dan, chiar în numele lui, al publicului arădean, pe care l-ați invocat.
Poetul publicului
Pe lângă cele două trofee – pe echipă și individual („Cununa cu lauri”, cucerită de poetul Vasile Dan) – Aradul a mai obținut un premiu. Asistența a votat secret „poetul publicului”și acesta a fost arădeanul Gheorghe Mocuța, care a avut o prestație remarcabilă.
„Scopul «Turnirului» este stimularea creației literare originale, noi”
Citiți principiile noastre de moderare aici!