Aradul respiră din nou prin istoria sa arhitecturală. După decenii de tăcere și degradare vizibilă, fațada unuia dintre cele mai reprezentative monumente în stil Secession din oraș a fost, în sfârșit, restaurată. Palatul de pe actuala stradă Lucian Blaga (fostă Templom/Bisericii, apoi Weitzer János) își etalează din nou, în toată splendoarea sa, detaliile florale, zoomorfe și antropomorfe care îl transformă într-o adevărată operă de artă în aer liber.

Povestea edificiului începe în anul 1902, când a fost construit pe locul unei clădiri mai vechi cunoscute odinioară drept Casa Csernovits. Din dorința marelui proprietar funciar János Kintzig senior, membru al comisiei administrative a comitatului, al Consiliului de Administrație al Casei de Economii Agricole Arad–Cenad, spațiul a fost transformat radical. Planurile au fost semnate de arhitectul arădean Steiner József, rezultând o capodoperă a epocii.

János Kintzig deținea domenii vaste la Șimand, Nyék, Lökösháza, Sepreuș, Keresztes și Conop. Din păcate, destinul a făcut ca locuința să se bucure prea puțin de prezența primilor săi proprietari: în 1904, soția sa, Lujza Zeitinger, a încetat din viață în această casă, fiind urmată la doar șapte luni distanță de soțul său. Lujza Zeitinger fusese o figură centrală a Aradului, respectată pentru generozitatea și patriotismul său. Salonul ei reprezenta kilometrul zero al dezbaterilor publice: personalitățile marcante ale orașului se reuneau aici pentru a discuta decizii de interes major.

După dispariția părinților, impunătorul palat a fost preluat de fiul acestora, János Kintzig junior. Personalitate marcantă a vieții politice și economice, acesta a condus Clubul de Canotaj „Maros (Mureș)”, Asociația pentru Sprijinirea Teatrului și a deținut funcții de top la Bursa din Arad și Banca Agricolă Arad-Cenad.

Palatul Kintzig a ajuns repede epicentrul puterii politice locale. A fost cartierul general al campaniilor electorale și locul în care fostul prim-ministru, contele István Tisza, trăgea de fiecare dată când vizita Aradul. Încăperile de la parter au adăugat o filă importantă istoriei locale, ca sediu al Partidului Național al Muncii. În ianuarie 1916, Kintzig junior a fost numit prefect al Aradului, ocupând ulterior și fotoliul de ministru al Agriculturii în guvernul contelui Gyula Károlyi.

Pe lângă cariera politică, el s-a remarcat ca un agronom de excepție, creând una dintre cele mai frumoase ferme-model din Transilvania. Domeniul său adăpostea o herghelie de elită de cai pursânge englez, ale căror exemplare au dominat competițiile hipice din țară. De asemenea, o notă de rafinament artistic a fost adusă familiei și prin intermediul soției sale, Erzsébet Beliczey de Barcza, care a donat în 1903 un vitraliu superb reprezentând-o pe Sfânta Margareta (realizat de maestrul budapestan József Palka) pentru noua biserică a Ordinului Minorit.

Anul 1922 aduce prima mare schimbare de proprietar: palatul este achiziționat de Banca Agrară Timișană S.A. Șase ani mai târziu, în 1928, instituția fuzionează cu Banca Comercială Italiană și Română S.A. din București (Romcomit), afiliată gigantului Banca Commerciale Italiana din Milano. O dovadă vie a acelor timpuri rezistă și astăzi: placa bilingvă (româno-italiană) de lângă intrare, creată de marmurarul Emil Mairovitz după planurile aceluiași arhitect Steiner József.

Schimbarea majoră vine în 1938, când Primăria Aradului cumpără clădirea și o cedează Liceului Industrial de Fete (instituție înființată în 1919 de un grup de doamne din oraș). Spațiile comerciale de la parter își încetează activitatea pentru a face loc extinderii sălilor de clasă, atelierelor și internatului, în timp ce Banca Romcomit își păstrează temporar birourile de la parter. Inaugurarea festivă a noului sediu școlar a avut loc în noiembrie 1938.

După căderea regimului comunist, parterul clădirii a continuat să pulseze economic: între 1989 și 1999 a adăpostit o sucursală a băncii Bancorex, urmată de o agenție BCR până la reorganizarea activității. Deși imobilul a fost scos la vânzare de mai mult timp și a traversat decenii de umbră și degradare fizică, finalizarea recentă a restaurării fațadei marchează o victorie simbolică pentru patrimoniul Aradului. Unul dintre cele mai valoroase palate Secession își recapătă strălucirea de altădată, invitându-ne să redescoperim ecourile unei epoci în care istoria se scria la palat.