Gata cu minunea de la Semlac. Icoana nu mai plânge

A ţinut mai mult decât trei zile. A fost cu plânsete de bucurie şi de tristeţe. A fost o poveste tumultoasă. Dar acum e doar o linişte de mormânt la Semlac: icoana care înfăţişează mănăstirea Prislop şi în medalion chipul lui Arsenie Boca nu mai plânge. Spre supărarea tuturor celor care cred în minuni, care au bătut drumul până în localitatea arădeană şi care şi-au pus speranţe în mirul din ochii lui Arsenie Boca. Chiar şi spre disperarea primarului de aici şi a proprietarilor icoanei, cei care îi sfătuiesc acum pe credincioşi să nu mai ia drumul Semlacului pentru că icoana nu mai plânge. Când (şi dacă) va reîncepe ca mirul să curgă din ochiul stâng al călugărului, uşile casei proprietarilor obiectului religios vor fi, din nou, deschise tuturor până seara. Dar până atunci, nu mai are sens ca enoriaşii să treacă pragul locuinţei. E posibil, de asemenea, ca proprietarii să creadă că vreun mesaj e astfel transmis şi prin acest ultim „gest” şi să încerce să-i dea de înţelesul său ascuns, în linişte, cu uşile ferecate.

Nu le-a fost uşor oricum în aceste săptămâni. Mai întâi s-a dus vestea că la Semlac, în locuinţa unor arădeni, există o icoană care a început să plângă. Apoi la poarta semlăcanilor au bătut sute de credincioşi veniţi să vadă minunea. Şi apoi… a venit dezastrul: în noaptea de joi, 3 iulie, spre vineri, 4 iulie, icoana a fost furată, spre disperarea şi tristeţea tuturor. Iar la uşa proprietarilor obiectului religios devenit celebru nu au mai bătut credincioşii ortodocşi ci poliţiştii, nu pentru a crede, ci pentru a cerceta furtul.

Sâmbătă, însă, s-a vorbit iar la Semlac de minuni: icoana furată a reapărut în grădina casei celor care o deţin iar zâmbetele au revenit pe buzele tuturor şi posibilele vorbe rele au fost retrase. Numai că icoana nu mai plângea. Şi iarăşi credinţa tuturor a fost pusă la grea încercare. Nu pentru mult timp, însă, pentru că duminică de dimineaţă din ochii călugărului Arsenie Boca a început să curgă iar mir şi toată lumea s-a liniştit.

Numai că marţi, 7 iulie, povestea icoanei care plânge s-a sfârşit. Cel puţin pentru un timp. Nu mai curge mir din ochii călugărului, iar proprietarii icoanei le sugerează enoriaşilor să nu mai bată drumul până la Semlac. Până când? De ce a plâns icoana? De ce nu mai plânge? Care e mesajul pe care l-a transmis şi îl transmite acum? Nu ştim. Ştim că în această poveste totul ale legătură cu credinţa şi speranţa.