Nu avem respect pentru nimic. Ar fi şi culmea, nu-i aşa, să avem respect pentru gunoi. Nu e bai decât după ce ne trezim că mai avem ani lumină până să ajungem la valorile din occident, la curăţenia şi bunul simţ de acolo. Uităm că totul trebuie să înceapă cu noi, că ar trebui să privim mai departe decât uşa casei noastre, că avem responsabilitate dincolo de bunurile noastre, de locuinţa noastră, că e important şi cum acţionăm dincolo de mediul nostru îngust. Nu avem urmă de respect pentru ceilalţi, pentru celelalte bunuri, cele care nu ne aparţin, fiind probabil convinşi că restul ni se cuvine. O dovadă: faptul că, deşi în Arad colectarea selectivă a gunoiului a început de ani de zile, sunt încă mulţi locuitori ai urbei care pun toate deşeurile într-o singură pungă de gunoi şi le aruncă în tomberonul care le e mai aproape, cu toate că acestea sunt clar inscripţionate cu tipul deşeurilor pentru care sunt destinate.

Cu patul la container

Ba, mai mult, arădenii nici măcar nu mai aruncă gunoaiele la container, ci le pun pe jos, pe unde apucă… doar există firme care sunt plătite să se ocupe de deşeurile lor. Deşi lucrurile sunt sau ar trebui să fie clare în acest domeniu, pentru parte din arădeni nici nu contează. De curând, de pildă, în cartierul Vlaicu, a început moda aruncatului de paturi vechi la gunoi. Dar cum un pat e mai mare decât un container, care nu e destinat unui astfel de rebut, locul preferat al celor fără bun simţ e asfaltul din vecinătatea pubelelor şi containerelor de gunoi. Le pun acolo şi aşteaptă să vină firma să le ia. O zi mai târziu sună supăraţi şi fac plângeri la toate instituţiile pe care le ştiu: patul nu le-a fost ridicat încă.

Dacă în cartierul Vlaicu, la modă în aceste zile e acţiunea de aruncat paturi al gunoiul menajer, în Alfa acelaşi gunoi primește o tonă de moloz. Aici se construieşte, dar nimeni nu vrea să înveţe cu adevărat regulile construcţiei. Să fie frumos în casa lor, de parcă pentru a ajunge până acolo nu vor circula tot pe străzile Aradului şi nu vor fi nevoiţi şi ei să arunce deşeurile tot la containerele pe care acum le umplu cu materiale de construcţii.

Micălaca e zona electronicelor, deşi de ani buni acestea se colectează separat iar uneori se dau şi premii pentru cei care se debarasează de aparate electrocasnice mari. „Plătim tariful la salubritate, să vină se ne ia tot gunoiul”, e vorba arădeanului care nu vede dincolo de interesul său şi nu are de gând să respecte legile care nu-i sunt pe plac. Pentru că regula spune că deşeurile menajere sunt cele colectate în baza contractelor. Pentru toate celelalte, scoţi bani din buzunar în caz că alte societăţi comerciale care se trezesc să facă o afacere sau o faptă bună de aici, aşa cum e cazul colectării îmbrăcămintei şi încălţămintei uzate.

Când gunoiul e prea departe

Poate nu ar trebui să-i uităm din descriere nici pe cei pentru care containerul de gunoi e prea departe şi nu merită efortul de a se deplasa până acolo. Aşa că ies până în faţa scării blocului şi „plantează” punga sa de gunoi la primul coş stradal ieşit în cale sau chiar pe bordura străzii.

O realitate ruşinoasă

Ceilalţi, cei cărora le pasă şi de Arad, tac şi acceptă o situaţie care nu ar trebui să aibă nimic de a face cu oraşul. Drumul până la colectarea selectivă a deşeurilor e lung într-un oraş în care civilizaţia trebuie, se pare, să fie impusă cu forţa. O realitate dureroasă şi ruşinoasă.