Aceste afecțiuni pot să apară la orice vârstă, indiferent de sex, dar mai frecvent în cazul obezității sau la pacienții fumători. La fel ca în cazul tuturor herniilor, cauza cea mai frecventă a apariției herniei hiatale este creșterea presiunii în abdomen (tuse – fumătorul cronic, efort fizic intens, constipație, obezitate, sarcină etc.). Exista trei tipuri de hernii hiatale: prin alunecare, para-esofagiene și mixte.

Herniile hiatale prin alunecare, cele mai frecvente, sunt cele în care joncțiunea dintre esofag şi stomac, dar și o parte din stomac, pătrund în torace.

Herniile hiatale para-esofagiene sunt caracterizate printr-o joncțiune gastro-esofagiană situată normal, dar fundul stomacului rulează prin hiatusul diafragmatic, lateral de esofag, în torace.

SIMPTOMATOLOGIE

Majoritatea pacienților cu hernie hiatală nu prezintă simptome și sunt diagnosticați accidental de către medicul gastroenterolog, prin gastroscopie. Simptomatologia, când apare, este cea dată de boala de reflux gastroesofagian: senzație de arsură în piept (arsuri la stomac), gust amar sau acru în gură, durere în piept, dificultate la înghițire, tuse, răgușeală sau dureri în gât, regurgitarea alimentelor sau lichid acru (reflux de acid), balonări și eructații frecvente.

Deși există o legatură între hernia hiatală și boala de reflux gastroesofagian, nu este obligatoiru ca cele două să coexiste. Există hernie hiatală fără reflux și boală de reflux fără hernie hiatală.

Este important ca pacienții, ce prezintă astfel de simptome, să consulte un medic specialist chirurg sau gastroenterolog, pentru a putea efectua investigațiile necesare și pentru a institui tratamentul adecvat.

 

CUM SE PUNE DIAGNOSTICUL DE HERNIE HIATALĂ

 

Sunt multiple teste ce pot fi efectuate pentru a diagnostica hernia hiatală și boala de reflux gastroesofagian:

– Ba pasaj (pacientul bea o substanță de contrast, iar în serviciul de radiologie se efectuează radiografii seriate);
– endoscopia digestivă superioară (manevră prin care, dacă există modificări la nivelul mucoasei, se poate preleva și țesut pentru biopsie);
– test Ph – manometrie;
– studiu de evacuare gastrică;
– CT abdomen și torace, doar în cazuri selecționate.

 

CUM SE TRATEAZĂ HERNIA HIATALĂ

 

Majoritatea nu necesită tratament, dar cum poate să apară și boala de reflux gastroesofagian, este necesară schimbarea stilului de viață în primul rând, dar și:

– scăderea în greutate;
– renunțarea la fumat;
– scăderea cantității porțiilor de mâncare, eliminarea prăjelilor, a alimentelor acide și picante, a citricelor, a alimentelor ce conțin cofeină și ciocolată, a băuturilor carbogazificate, a alcoolului etc.;
– evitarea creșterii presiunii intraabdominale: evitarea constipației, a efortului fizic intens;
– mesele se vor lua cu două ore înainte de somn, indicații ce pacientul le va primi din cabinetul medicul chirurg sau gastroenterolog, plus un tratament medicamentos de reducere a acidității gastrice.

Tratamentul chirurgical se efectuează doar în cazurile în care s-a tentat tratament medicamentos minim 6 luni, timp în care simptomatologia nu a dispărut, sau la pacienții ce prezintă modificări microscopice la nivelul esofagului (din cauza refluxului) sau pacienți ce prezintă hernii hiatale mari, complicate, unde tratamentul medicamentos și schimbarea stilului de viață nu aduce nicio îmbunătățire. Boala de reflux gastroesofagian lăsată netratată poate duce la inflamații la nivelul esofagului, ulcere la nivelul mucoasei, hemoragii și chiar până la apariția unor leziuni, ce sunt considerate pre-canceroase, cu dificultăți majore în tratatment și supraviețuire. Scopul intervenției chirurgicale este acela de a corecta refluxul gastroesofagian și de a crea un mecanism de valvă, ce nu va permite întoarcerea sucului gastric înapoi în esofag.

Tratamentul chirurgical se poate efectua atât clasic, prin tăietură, cât și minim invaziv, prin tehnică laparoscopică. În toate tipurile de abordare se practică reducerea în cavitatea abdominală a organelor herniate, calibrarea hiatusului diafragmatic, refacerea unghiul His și crearea valvei anti-reflux.

În tehnica laparoscopică, intervenția se efectuează prin 5 incizii mici la piele, de maxim 1 cm, prin care se introduc trocarele de lucru, iar sub controlul video se folosesc instrumente chirurgicale lungi și subțiri, pentru a putea efectua intervenția. Ca durată de operație, variază în funcție de mărimea herniei, a organelor herniate, cât și de aderentele intra-abdominale. Prin această tehnică operatorie, recuperarea pacientului este rapidă, iar incidență infecțiilor este mult mai mica, pe lângă avantajele cosmetice ale intervenției, pacientul putând relua activitatea zilnică, după aproximativ 2 săptămâni.

Înaintea intervenției chirurgicale, se impun efectuarea unui set de analize medicale, a unui consult gastroenterologic, cât și a unor investigații imagistice, a unui consult de medicină internă și a unui consult ATI, cât și alte evaluări particulare, în funcție de patologiile fiecărui pacient în parte.

Spitalizarea este de scurtă durată, de la 1 până la 3 zile. În prima zi postoperator, pacientul își reia alimentația începând cu un regim hidric (apă, ceai, supă), urmând o alimentație paserată, iar din a treia zi, putându-se alimenta în mod normal, conform indicației primite de la medicul chirurg.

Tratamentul chirurgical laparoscopic este sigur într-un procent de 90%, dar ca orice intervenție chirurgicală și cu anestezie generală, existând posibilitatea apariției anumitor complicații, ce trebuiesc știute de pacient și discutate cu medicul chirurg și anestezist curant. Există complicații imediate postoperator, cât și complicații ce pot să apară după un timp de la operație. Este obligatorie contactarea medicului chirurg curant dacă apare febra peste 38 grade, durerea persistentă, ce nu cedează la tratamentul recomandat, sângerările, scaunul negru, voma, durerile în piept, tusea sau dificultatea de respirație, inflamarea inciziilor (roșeață) sau orice altă neplăcere legată de intervenția chirurgicală.