Ioan Borșan s-a născut la 1 iulie 1928 în comuna Frătăuții-Vechi, județul Suceava. După absolvirea studiilor de științe politice în București, debutatează în presă în anul 1953 la cotidianul „Flacăra roșie” din Arad, an în care a și fost încadrat redactor la ziarul amintit și pe care l-a slujit până în anul 1988, când s-a pensionat.
A fost un veritabil exemplu pentru întregul colectiv redacțional, dar mai ales pentru tinerii veniți peste ani în redacție cărora le-a fost o prețioasă călăuză în lumea gazetăriei fie că a fost șef al secțiilor economic, informații, agricultură, secretar de redacție sau redactor șef adjunct. Câștigându-și, prin talent, hărnicie și moralitate, un adevărat prestigiu în redacție, timp îndelungat deține funcția de șef de secție, apoi devine secretar de redacție, iar în anul 1976, pentru trei ani, a fost numit redactor șef adjunct.
În toți anii de gazetărie a abordat o gamă largă de genuri publicistice, precum informația, fapt divers, reportajul, foiletonul, schița dar și povestirea. Genul publicistic preferat de Ioan Borșan a fost însă reportajul, gen pe care l-a considerat mai aproape de sufletul oamenilor, de preocupările, de necazurile și bucuriile lor. Spunea adese când depăna amintiri și venea vorba despre activitatea lui în redacție că „am rămas fidel până la pensionare redacției «Flacăra roșie» și cititorilor arădeni. Am trăit o viață demn și cinstit, în care munca și familia au fost reazemul de fiecare zi!”.
Activitatea sa publicistică nu a luat însă sfârșit o dată cu pensionarea. În anii postdecembriști, Ioan Borșan a colaborat cu schițe, reportaje și povestiri la publicațiile „Curierul Aradului” și „Libertatea Aradului”, dar și la revista de cultură „Relief”. În anul 1995, truda scriitorului Ioan Borșan a fost materializată prin sprijinul președintelui Fundației „Ioan Slavici”, Emil Șimăndan, în volumul de schițe și povestiri intitulat „Pachet din America”. În miezul fiecărei proze (schiță sau povestire) scrisă de Ioan Borșan, ca dealtfel în întreaga sa activitate profesională și în viața de familie, se află „sentimentul de dreptate, moralitatea, intriga fiind doar un pretext, o canava pe care se pretează atitudini etice” – așa cum subliniază E. Șimăndan în „Cuvântul înainte” al amintitului volum.
Gândul și sufletul i-au fost animate de aceste sentimente, pentru ziar și pentru cititorii lui până în momentul când a trecut într-o altă dimensiune a vieții.
Ioan Borșan va rămâne pentru cei care l-au cunoscut, un om de onoare, talentat și harnic, un ziarist militant și pasionat, cu respect pentru cititori și profesia pe care şi-a ales-o.
Un ultim omagiu, Ioan Borșan, memorie eternă!
Sincere condoleanțe familiei îndoliate!
Citiți principiile noastre de moderare aici!