Jurnal Arădean. Ați scris mai multe cărți despre istoria fenomenului inițiatic. Cea mai recentă carte se numește „Crucea, Spada, Trandafirul” și a apărut la editura Mirador din Arad. Ce aduce nou această apariție editorială?

Antoniu Martin: Așa cum se știe, m-a preocupat și mă preocupă studierea fenomenului inițiatic de sorginte occidentală și în special modul în care s-au aglutinat în spațiul românesc o serie de societăți cavalerești, organizații cu caracter inițiatic: de la templieri, ioanniți, teutoni, ordinul Dragonului, la rozacrucieni și până la francmasonii din epoca modernă. Sunt mai multe elemente de noutate pe care le aduce această carte în atenția publicului mai mult sau mai puțin cunoscător al acestor subiecte. Un aspect care m-a preocupat într-un mod constant îl reprezintă relația dintre putere și filonul inițiatic în spațiul românesc și nu numai. Cartea „Crucea, Spada, Trandafirul” este structurată pe trei coordonate – inițiere, credință, putere –, pe care le consider definitorii pentru înțelegerea raportului de mai sus.

JA. Ce rol au jucat societățile inițiatice în decursul istoriei noastre?

Antoniu Martin: Ordinele cavalerești și societățile inițiatice suscită, fără îndoială, o fascinație deosebită pentru publicul larg. Puțină lume înțelege însă resorturile existenței acestora. Cartea propune o incursiune în momentele importante din istoria cavalerismului și fenomenului inițiatic. Am încercat să ilustrez, atât cât au permis izvoarele istorice și sursele credibile, universul ideatic al acestor veritabile fenomene spirituale. Se cunoaște astăzi că aceste societăți mai puțin vizibile au influențat semnificativ cultura și mentalitatea de astăzi. Organizațiile de acest tip au fost focusate în principal pe identificarea unor formule de modelare a societății, cum s-a întâmplat spre exemplu în cazul rozacrucienilor și francmasonilor.

JA. Cum s-a manifestat acest fenomen inițiatic în spațiul românesc?

Antoniu Martin: În urma cercetărilor întreprinse am putut identifica faptul că fenomenul inițiatic de sorginte occidentală s-a răspândit relativ rapid în zona noastră, fie că vorbim de ordinele cavalerești – templieri, ioanniți teutoni –, fie că ne referim la ordinul „Crucii cu Trandafir”, la masoneria operativă sau la cea speculativă, de factură modernă. Dacă ar fi să ne referim la templieri, cercetări recente relevă faptul că o parte dintre aceștia s-au repliat în secolul al XIV-lea în arealul românesc, mai exact în Transilvania, spre a se proteja de persecuțiile Inchiziției. Cazul rozacrucienilor este și el relevant din perspectiva de mai sus, Transilvania oferind prin mediul multicultural existent aici un context extrem de favorabil dezvoltării universului ideatic al acestei societăți. Așa cum se cunoaște, pe fundamentul breslelor medievale, acele organizații profesionale bine puse la punct, s-a cristalizat ulterior, în perioada iluministă, masoneria modernă. Putem așadar afirma că spațiul românesc a fost permanent racordat la fenomenul inițiatic occidental. Mai mult decât atât, reprezentanți de seamă ai unor astfel de curente inițiatice își au originea în regiunea noastră sau au avut un periplu inițiatic aici.

JA: Pot contribui aceste organizații la promovarea internațională a României ?

Antoniu Martin: Desigur. Trebuie să înțelegem faptul că aceste societăți despre care am vorbit mai sus au lăsat moștenire posterității un important patrimoniu ideatic dar și arhitectural. În ultimii ani, România a fost tot mai mult promovată extern și pe coordonatele inițiatice. Am observat, în discuțiile avute cu autori de profil din mai multe țări europene, un interes tot mai crescut pentru cunoașterea fenomenului inițiatic din spațiul românesc. Mă bucur că mă număr printre cei care au promovat și promovează aspecte semnificative din istoria societăților inițiatice din arealul României în mai multe țări care au o bogată tradiție în acest sens. Mă refer aici la Italia, Franța, Marea Britanie, Spania etc. Pot să spun că articolele despre astfel de subiecte sunt receptate extrem de bine de către publicul occidental.