Jurnal Arădean: Monumentul Marii Uniri nu mai necesită nicio prezentare. La fel și incapacitatea politică de a-l amplasa în orașul nostru. Ce mai poate fi adăugat în această problematică?

Marin Lupaș: Dincolo de orice justificări politicianiste ale celor din puterea locală (PNL) și cea națională (PSD), realitatea rămâne una tristă: la 100 de ani de când marii Corifei arădeni ai Unirii construiau cel mai important act politic al națiunii române, politicienii de astăzi nu au reușit în peste un deceniu să amplaseze un monument care să evoce în mod demn semnificațiile evenimentelor din preajma zilei de 1 Decembrie 1918.

J.A.: Pe cine considerați responsabil de această „realitate tristă”?

M.L.: Ministerul Culturii a stat prea mult, a așteptat după primarul Falcă și după artist până când situația a dat în clocot. Încă de acum 5 ani, în urma verificării activităţii Ministerului din anul 2013, Curtea de Conturi a României a făcut o sesizare la DNA, prejudiciul estimat ridicându-se la aproape 5 milioane de euro. Și nimeni nu și-a pus întrebări serioase despre acest sculptor și ce se întâmplă cu monumentul?! Abia când cabinetul Grindeanu a pornit, atunci s-au mai agitat cei din Minister. Apoi cu toate schimbările făcute de PSD, tu ca minister să te judeci cu sculptorul abia în anul 2018 mi se pare complet iresponsabil.

J.A.: Există multe „trebuia să”, credeți că doar PSD trebuia să depună eforturi pentru a remedia problema?

M.L.: Era monumentul comandat de ei! Pe lângă că au anulat un proiect de monument foarte bun pentru ca apoi să aprobe kitsch-ul făcut în China, Ministerul nu a părut că îi pasă de ce se întâmplă cu el pe drumul spre Arad. Primăria trebuia să facă amplasamentul, iar fruntașul la investiții întârziate, Gheorghe Falcă, normal că nu a făcut amplasamentul dacă a văzut că îi merge și-așa. Totuși, să nu uităm și că din 2005 până astăzi au fost la putere mai multe guverne, chiar actualul PNL s-a aflat într-o formă sau alta în Guvern timp de 9 ani, iar la conducerea Primăriei Aradului s-a aflat tot același personaj care nu își asumă acum nicio responsabilitate. Deci toți au contribuit din plin la eșecul de acum! De aceea am ajuns în această situație.

J.A.: Ați fost printre primii care au declarat că vedeți monumentul amplasat tot în zona Podgoria, mai exact în locul fostei fabrici Tricoul Roșu.

M.L.: Să fim serioși pentru o clipă: existența unui monument al Marii Uniri nu a fost niciodată pe agenda adevărată a acestei administrații locale. Întotdeauna au fost curioase certurile legate de locul amplasării monumentului în Arad, incertitudinea fiind întreținută de către primarul Falcă probabil în mod deliberat! Când se propuneau locuri considerate de specialiști neconforme, când se folosea monumentul pentru a distruge Piața Catedralei, când nu se făcea nimic și se arunca vina pe Guvern. De aceea am și insistat cu locația Tricoul Roșu, pentru că timpul trecea și Falcă se folosea politic de monument ca să își acuze adversarii. Acum se văd rezultatele. Chiar și fără plimbarea locației monumentului din pix făcută de primarul actual, era evident încă din 2016 că șansele de a fi amplasat la timp monumentul făcut de sculptorul Codre erau foarte mici.

J.A.: După ce ați observat toate acestea, dumneavoastră ce ați fi făcut…

M.L.: Numai puțin, că sunt multe întrebări de care primarul actual, când anunța monumentul realizat de elevi drept monumentul arădenilor pentru Marea Unire, a uitat subit! Unde este monumentul plătit deja și pentru care s-a demolat clădirea Uniunii Artiștilor Plastici din fața Consiliului Județean? Când va fi amplasat?! De ce nu a acționat Primăria mai repede pentru un al doilea monument? De ce nu s-a căutat un amplasament mult mai bun decât zona Libelula?! Era nevoie de o locație mai semnificativă pentru faptul istoric evocat, care să ofere operei de artă vizibilitate, dar și spațiu necesar pentru organizarea ceremoniilor. De ce a așteptat primarul Falcă până în ultimele două săptămâni, când puteau fi implicați artiști locali din timp, când au existat deja proiecte de monumente superbe și cu însemnătate, cum a fost lucrarea regretatului Ioan Tolan? Din păcate, cu toată considerația față de cei care au venit cu ideea, un monument al Marii Uniri trebuie să fie o marcă a Aradului, să fie inclusiv o atracție turistică aflată într-un spațiu deschis, nu doar un detaliu urban vegheat îndeaproape de un bloc de 10 etaje și două cofetării.

J.A.: Așadar, ce ați fi făcut în locul actualului primar?

M.L.: Cred că locația putea fi una mai bună, dacă existau consultări! Poate în fața Gării unde în această perioadă s-a refăcut întregul platou. Poate lângă clădirea fostei Prefecturi unde s-au purtat negocierile pentru Unire, fie pe zona verde dinspre hotel fie în strada care poartă numele de 1 decembrie 1918 – oricum în Strategia de Mobilitate Urbană s-a aprobat ca strada să fie transformată în zonă pietonală undeva în viitor. Am enumerat acum doar două locuri care mi-au venit în minte. Dar hotărârea unui astfel de lucru se făcea prin consultare reală, nu cum a făcut reprezentantul PNL la Primăria Arad dintr-o dată, din pix, într-o conferință de presă.

J.A.: În Consiliul Local ați votat…

M.L.: Am votat, da. Vă spun că în Consiliu nimeni nu s-a împotrivit ca să nu fim absurzi și să ne împotrivim fiecărei tâmpenii ale actualului primar apoi să fim noi învinovățiți că nu vrem să sărbătorim Centenarul. Dar în mod sigur viitoarea administrație a Aradului are obligația să îndrepte astfel de prostii impuse de Falcă cu forța. Și vă mai spun un ultim lucru: după câte rele au făcut, cred că parlamentarii PSD și primarul Falcă nu au ce căuta la ceremoniile Centenarului Marii Uniri!