La despărţirea de Liviu Berzovan

Nu putem ignora activitatea lui benefică pe tărâmul spiritualităţii arădene, iar amestecul (firesc) în politica vremii nu-i şterg succesele. Intelectual format în spiritul politic şi cultural, dezvoltat după război, Liviu Berzovan a deschis o perioadă în care creaţia artistică traversa momente de tranziţie. Forjarea culturii pur proletare, adeseori lipsită de darurile poeziei şi dominată de ideea muncii, devenea desuetă. Se cerea atenuarea prezentării ideii triumfaliste prin artă alături de alte forme de exprimare culturală. Acest lucru l-a făcut Liviu Berzovan. Nu vom reuşi să spunem în deajuns cât datorează acestui om restructurarea culturii judeţene şi aşezarea ei alte căi. Cert este că muzeele şi bibliotecile au fost extinse primind noi competenţe, uniunile de creaţie devenite profesioniste s-au alăturat instituţiilor de concerte şi spectacole care şi-au însuşit un alt repertoriu. În sate a fost dezvoltată paleta unor aspiraţii spirituale distincte care au fost redate prin înfăţişări noi. Cunoscător al geniului artistic popular, Liviu Berzovan s-a străduit să–l îmbrace în formele unei arte mai bine gustate de popor, ca serbările câmpeneşti, extinse pe vetre folclorice. Sunt mărturie a acestor afirmaţii şi taberele de sculptură, sesiunile ştiinţifice, expoziţiile sau tipăriturile scriitorilor arădeni.
Liviu Berzovan s-a implicat într-o trudă neîntreruptă cu zâmbet, calm şi sincertate. Însuşirile au devenit proverbiale, marcând valoarea şi farmecul acestui om. S-a retras discret, fără parade pretenţioase, considerând că şi-a făcut datoria de intelectual şi cetăţean. Pentru ce-a făcut, bine sau rău, cei cufundaţi în ignoranţă şi incultură au rămas nepăsători. Dar există mulţimea celor care l-au cunoscut şi admirat, care i-au perceput travaliul, oameni din sistemul culturii tradiţionale şi instituţionalizate. Liviu Berzovan a intrat în istorie şi istoria îl va judeca corect, chiar dacă azi suntem robiţi de alte valori. Cele bune rămân însă perene. Odihnească-se în pace!