Primul vorbitor a ținut să precizeze încă de la început că nici el, nici cei pe care îi reprezintă nu sunt împotriva aprobării PUZ-ului, însă nu sunt de acord cu numărul mult prea mare de apartamente și mașini care vor aglomera zona la orele de vârf.

„Păi, cum schimbăm Aradul în bine, că nu eu spun, măsurătorile o arată, zona Podgoria este cea mai poluată. Și atunci mai venim cu 1800 de locuitori, 800 de mașini și în loc să creștem spațiul verde de la Lac, noi punem betoane. Eu sunt de modă veche, dar n-am văzut ca pista de alergat să fie între blocuri, cum vrea să facă proiectantul. În cazul în care se va vota acest PUZ înseamnă că sunteți împotriva celora care locuim în zonă și ne stricați confortul”.

Cel de-al doilea arădean care a luat cuvântul a trecut în revistă, punctual, aspectele care îi nemulțumesc pe cei care locuiesc în blocurile învecinate:

„Am analizat planșele care au fost expuse pe gardul de la Tricoul Roșu și constat că sunt prevăzute 550 de apartamente, că cel mai înalt bloc va avea 32,6 metri, că distanța de la blocurile vechi până la blocurile noi este de circa 26 de metri, că s-a făcut amenajare pentru parcare în lungul străzii și s-a îngustat la doar două benzi, că s-au făcut parcări pe partea de N-E, deci paralel cu Bulevardul, respectiv parcare subterană. La parcarea subterană se precizează că vor fi 772 de locuri, iar totalul locurilor de parcare este în jur de 870. Aceste 772 de locuri de parcare ocupă o suprafață de 26 de mii de metri pătrați, repartizate pe două nivele. Suprafața totală a parcărilor este mai mare decât suprafața de 2,5 hectare cât are terenul. Incinta reprezintă 65 de mii de metri cubi, și fiindcă mașinile care intră acolo nu toate vor fi electrice sau Euro 7, acolo va fi fum. Acest fum trebuie scos afară. Nu este prevăzută nicăieri dotarea cu ventilatoare – cel puțin 5 de 13 mii de metri cubi, ca să facă aerisirea din subsolul blocului. Apoi, ce se întâmplă dacă va fi un incendiu în subsol, fiindcă în proiect nu este prevăzut nicăieri, în detaliu, pe unde ies, sau câte ieșiri vor fi la bloc. Deci consilierii vor fi responsabili de moartea unor oameni, că nu poate să intre mașina pompierilor? Așadar trebuie regândit întregul proiect cu un număr rezonabil de locuri de parcare, reducerea înălțimii clădirilor, mai multe spații verzi etc.”

Înainte de supunerea la vot a proiectului, primarul Călin Bibarț a explicat detaliat de ce s-a ales această soluție:

„Acolo a fost o fabrică, se lucra în schimburi, erau sute de oameni, și cu mașini, și cu biciclete. Atunci nici nu era aglomerată zona, și nici nu se polua. După care nu a mai fost fabrică, ci un teren viran, cu boschetari, cu de toate. Din nou presiune pe Primărie să schimbăm, să facem ceva. Acuma, cu sinceritate, dacă Primăria și-ar permite să aloce câteva milioane de euro să cumpere un teren și apoi alte câteva milioane ca să construiască un parc și să-l întrețină, ar fi grozav. Dar nu suntem în situația asta. Și atunci față de ceea ce a fost și aveam, am fost puși în situația să încercă să găsim o soluție de compromis. Adică să găsim pe cineva care dorește să investească acolo, pentru că foștii proprietari au lăsat totul în paragină de ani de zile, și să înțelegem că și noi avem interesul comunității, dar că există și interesul celui care cheltuiește. Și atunci, dincolo de toate cerințele tehnice la care ați și făcut referire și care respectă legislația în vigoare, am discutat mai multe variante, până s-a agreat una, pentru un anumit echilibru. Adică pe lângă investiția strict privată, tot privatul să facă pentru comunitate: un teren de sport deschis publicului, niște locuri de parcare pentru public, altă parcare pentru cei ce vor veni la parc, la Pădurice, un spațiu verde între zona de blocuri care să se lege de Pădurice, ca să existe o zonă verde până la lac. Am agreat nivelul de înălțime, pentru că în zonă mai sunt blocuri cu 10 etaje, tocmai ca să existe un ehilibru între investiția privată și nevoile comunității.”