Îşi cercetau echipamentul, aparatura specială menită să-i informeze la câţi metri se află de sol, cu ce viteză bate vântul, cât au stat în aer etc., apoi „carlinga”, în care urmau să simtă, în aer, că sunt cu adevărat liberi, cu adevărat păsări, cu adevărat fericiţi.
Parapantiştii sunt o „breaslă” specială. După orele (multe) petrecute împreună, pe vârfuri de dealuri, ajung să se cunoască bine, să-şi ştie plăcerile, să-şi ştie vorbele, să se respecte reciproc. Preocupaţi în special de ceea ce a mai apărut nou în domeniu, de cele mai bune şi performante parapante sau de cele mai „deştepte” sisteme GPRS, care să le permită monitorizarea acţiunilor lor aeriene fără nici o umbră de eroare, discuţiile dintre parapantişti par greu de decodat, mai ales de către un novice. Ca atare, în această din urmă calitate, îţi rămâne doar să te bucuri de acuarela de „păsări” – mânuite de oameni talentaţi – de pe cer, parapantele părând, sub bolta azurie, veritabili colibri zburdalnici, unii mai neastâmpăraţi decât alţii…
„Te simţi liber ca o pasăre”
Daniel Cojocaru, sufletul „petrecerii” sportive de pe dealurile Şiriei, cu peste 500 de salturi cu paraşuta la activ şi alte câteva sute de zboruri cu parapanta în palmares, a făcut în aşa fel încât totul să se desfăşoare ca la carte. „Coje”, cum îi spuneau toţi colegii parapantişti, ne-a povestit: „Acolo sus, în aer, ai o senzaţie unică. Te simţi mai liber ca nicicând, simţi că nici un obstacol nu poate să te bruieze, simţi ceea ce doar păsările mai simt, probabil, atunci când plutesc sub bolta cerească… Numai cineva care a fost acolo, sus, poate să înţeleagă exact ce simţim noi atunci când ne lăsăm duşi de vânt…”
Feerie
Concurenţii au primit puncte pentru viteză şi pentru distanţa parcursă. Unul dintre parapantişti ne-a povestit că, în urmă cu câţiva ani, un sportiv a parcurs o distanţă uluitoare, de pe dealurile Şiriei până undeva în apropierea Azugăi; un record de neegalat.
Zilele trecute, locuitorii din Mâsca, Pâncota, Covăsânţ sau Măderat au stat cu ochii aţintiţi pe cer, spre a descoperi unde va coborî, oare, parapanta „aceea galbenă” sau „cealaltă, mov”. De coborât, au coborât care pe unde. Ba pe dealurile din apropierea Pâncotei, ba prin grădini, ba pe marginea şoselei ce leagă Aradul de podgorie. De peste tot răsăreau parapanişti abia „aterizaţi”, cu „umbrelele” multicolore mototolite, fericiţi că au făcut o „cursă” unică.
Va urma!
Seara, concurenţii se adunau la un mic motel din Şiria, unde, pe un ecran mare, vizionau şi discutau fazele de zbor filmate în timpul zilei, analizându-şi fiecare gest, fiecare moment surprins.
„Duminică, din păcate, nu a fost zi de concurs. Cerul a fost în mare parte acoperit şi nu am putut urca pentru a merge la distanţă. În schimb, am efectuat un zbor dinamic”, ne-a spus instructorul de zbor Mircea Iorga. Cei mai valoroşi dintre parapantişti se vor întâlni în perioada 16-23 iulie la Ranca, în competiţia organizată de clubul Pro Aero Târgu Jiu. Urmează etapa a III-a (Cupa Făgăraşului), pe 6-13 august, desfăşurată la Bâlea şi găzduită de clubul Air Adrenaline.
Eugenia Pantea
M. Szego
Prieten 
