Limba română se-nvaţă-n casă

Organizatorii acestei întâlniri de suflet cu fraţii de peste graniţă – Asociaţia Învăţătorilor, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Seminarul Teologic  Ortodox şi Şcoala Generală nr. 4 „I. Slavici”- le-au pregătit un program divers: cursuri de iniţiere în limba română (la Şc. Gen. nr. 4, Seminarul Teologic şi Şc. Gen. Covăsânţ), vizite la obiective culturale (muzeu, bibliotecă, biserici), primiri la oficialităţi locale.

Ieri dimineaţă, la Seminarul Teologic  Liceal Ortodox, oaspeţii au fost întâmpinaţi de ÎPS dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului, care i-a încurajat în păstrarea limbii române mai ales în biserici. Din partea I.Ş.J., inspectorul şcolar general prof. Mirela Aldescu, a apreciat şi i-a felicitat  că luptă pentru graiul strămoşesc. A urmat un program de familiarizare cu dialectele limbii române, susţinut de prof. Diana Şimonca Opriţa, de la Colegiul Naţional „M. Nicoară”; prezentarea alfabetului de către instit. Ileana Binchiciu, de la Şc. Gen. nr. 1 „M. Eminescu”; elemente de istorie naţională şi bisericească sintetizate de prof. pr. Codin Şiomonca Opriţa, directorul seminarului.

Am profitat de o pauză pentru a sta de vorbă cu două invitate. Diana Pavlovici reprezintă generaţia tânără. Ea are 21 de ani, a terminat Liceul Sanitar din Zaicer şi vrea să se angajeze ca asistentă. A învăţat limba română în satul ei, în Bacesriţa (locuit în totalitate de vlahi), de la bunica şi de la părinţi. Dar limba de-acasă e mult diferită de limba română literară. „Vrem să începem limba română şi la şcoli şi pentru aceasta, în cadrul C.N.R. din Serbia, se fac demersuri pentru a obţine dreptul  de a fi studiată în învăţământul public”, spune Diana, care concluzionează: „Eu iubesc limba română dar, din păcate, tinerii vorbesc mai mult sârba”.

Învăţătoarea pensionară Miliţa Neşici vine din Negotin, satul Plamna. „Noi locuim pe la munte, suntem numiţi ungrueni şi avem un dialect mai deosebit, zicem «Bună dziua». Satul e curat vlăceşte (pe română spunem că suntem români, pe sârbeşte spunem că suntem vlasi). Limba noastră  o vorbim în casă cu copiii şi aşa se învaţă. La şcoală nu e voie, dar între ei, când sunt în pauză, vorbesc rumâneşte”. Înv. Miliţa ne mai spune că a format „un grup de muieri” cu care cântă „cântece bătrâneşti fără pradne (n.n. acompaniament)”

JA -V.F.