Discuțiile s-au axat pe tema implementării Convenției ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (2006), ratificată de România în 2010. Convenția, în esență, propune o schimbare de paradigmă: dizabilitatea este mai degrabă o inadecvare a societății de a fi incluzivă decât o patologie a individului.

Adrian Wiener, senator USR: „Evenimentul de la București a urmărit găsirea unor soluții practice pentru problemele cu care se confruntă pacienții cu dizabilități psihosociale aflați sub incidența măsurilor de siguranță cu caracter medical. Este vorba despre existența a numeroase cazuri sociale, lipsa reabilitării psiho-sociale sistematice și implicit a pregătirii pacienților pentru reinserție socială (după modelul penitenciarelor), precum și lipsa unui sistem funcțional de reabilitare psihosocială în comunitate, ceea ce face imposibilă dezinstituționalizarea pacienților fără suport socio-familial, ducând la supraaglomerarea fără precedent a Spitalelor de Psihiatrie și Măsuri de siguranță. Şi conceptul de egalitate de șanse evoluează: de la o înțelegere minimalistă – oportunități egale de a accede social, independente de rasă, gen, religie sau orientare sexuală, bazată strict pe abilități și competențe – la o atitudine activă: să adreseze și oportunitatea egală de a dobândi cunoștințele, competențele și abilitățile relevante pentru a accede social. Trebuie să dezvoltăm mijloace de exercitare a dreptului, nu doar să îl recunoaștem formal”.