Ne cerem scuze pentru ca îndrăznim să vă arătăm aşa ceva, însă, cu ruşine şi sentiment de jenă, trebuie să vă informam despre tot ce se întâmpla aici, în Arad, un oraş care din pricina unor astfel de locuitori, despre care vom aminti pe scurt în acest material, a decăzut puternic, suferă o involuţie morală, estetică, ba chiar de orice altă natură.
Pornind de la „șmecherii” de la volan, care îşi „lasă” chiştoacele să cadă, discret, pe şosea, la ordinarii scuipăcioşi de pe bulevard sau la proprietarii de câini care îşi poartă animalele să „excrementeze” discret pe iarba din parcuri sau pe trotuarelele de pe Eminescu, și ajungem la flegmaticul suprem (nicio legătură cu tipul de comportament din clasificarea lui Hippocrates). Iar, mai apoi, grotesc dar asta e, încheiem cu individul fără ruşine, abjectul ticălos care, fără nicio jenă, s-a cimpit pe cărarea de pe strada dintre Școala Generală 5 și Centrul de Primire Minori. Și-a făcut nevoile, s-a ridicat în două labe, ca o veritabilă primată, și-a legat brăcinarul și și-a văzut de drum pe străzile cândva elegantului Arad.
În România, specia asta nu este, din păcate, pe cale de dispariţie, poate şi datorită faptului ca a ajuns să fie protejată de lege şi nu combătută, dăunătorii sociali înmulţindu-se peste măsură.
Sunt mulţi, proști, fuduli, iar guvernanţii şi autorităţile, care par să vină din aceeaşi specie, nu luptă pentru reducerea lor. Prin indolență, prin neimplicare și chiar prin promovarea unor legi propice dezvoltării acestor inși moșteniți din Evul Mediu, Aradul începe să arate și să miroase pe zi ce trece tot mai urât. Iar pentru asta, ne cerem scuze.

Citiți principiile noastre de moderare aici!