După ce am stabilit tipurile de violenţe, condiţiile apariţiei ei, precum şi măsurile ce s-ar cuveni luate pentru a o preveni, cei mici – elevi ai Clegiului Naţional „Moise Nicoară” au exemplificat cazuri şi păţanii personale, „tratamentul”, „măsurile de corecţie” aplicate lor de colegii, liceeni. Ei au expus, de asemenea şi câteva cauze, bine punctate, ale îmbrâncelilor, jignirilor şi ale metodelor de intimidare aplicate de cei mari.
Liceenii prezenţi au negat că ar fi adepţii unor astfel de modalităţi de violenţă. Îi credem şi sperăm că nu, deşi mulţi dintre tineri sunt!
Astfel, închipuind situaţii, am pus în funcţiune atitudini şi opinii „joc de roluri”, în limbaj psihologic!
O doamnnă profesor de la Liceul Tehnologic de Electrotehnică şi automatizări „Caius Iacob” i-a întrebat pe cei mici, dacă au încercat rezolvarea situaţiilor descrise, apelând la adulţi. Unii da, alţii ba!
Am ajuns cu toţii la concluzia că libertatea mea de acţiune nu are voie s-o lezeze pe a celuilalt, că vechile proverbe româneşti ne pot ajuta:„Ce ţie nu-ţi place…”, „Cine ridică sabia…” şi că orice manifestare nelalocul ei cere o luare civică de poziţie.
Fiecare dintre noi, mai mici sau mai cu experienţă, am avut câte ceva de reţinut în urma acestei întâlniri. Cine a dorit şi-a expus punctul de vedere şi împreună am căutat soluţii. Chiar dacă nu întotdeauna convenabile! Cei mai „aplicaţi” s-au ales cu cărţi, şi toţi cu insigne inscripţionate: Nu violenţei în şcoală!
Pentru părinţi: e bine de ştiut că dialogul, sportul, artele, credinţa şi un mediu sănătos de familie – din păcate deosebit de rar azi !- sunt doar câteva dintre modalităţile sigure de prevenire a violenţei.
Citiți principiile noastre de moderare aici!