Aş vrea să comentez şi să pun accent pe ultimele şase. Cea de-a şasea poruncă zice „să nu ucizi”. Oare de cine este îndemnat fiul sau fiica să nu respecte, să nu bage în seamă, să nu-i cinstească pe cei ce le-au dat viaţă şi care au făcut sacrificii spirituale, materiale pentru ca ei să ajungă unde au ajuns? Astăzi, mama îl ucide pe pruncul abia născut şi nevinovat. Tatăl îşi ucide soţia şi copiii, iar copiii, la rândul lor, ucid prieteni, fraţi sau părinţi.
Oare ce s-ar putea discuta despre porunca a şaptea, când păcatul duce la violarea fetiţelor de 5-6 ani, până la femei ce ar putea să fie chiar bunicile violatorilor?
Legea a opta este încălcată începând de la ultimul neinstruit – analfabet – şi până la cei ce pretind a fi temeinic educaţi şi cu putere – adică încalcă legi scrise, dar şi nescrise prin lăcomie şi minciuni, iar la o adică-i vezi zâmbitori şi fericiţi. Cu alte cuvinte, lăcomia, minciuna, ignoranţa, răutatea au ajuns virtuţi.
Oare acestea sunt calităţile poporului nostru, ale locuitorilor sfântului pământ românesc? Nu mai ştim de ce ce am fost creaţi? Îl înjurăm şi nu respectăm legile Dumnezeului nostru, luându-le în deşert. Cu cele de mai sus nu vreau să acuz pe nimeni, dar vreau să trag un semnal ca cel ce are urechi să audă şi să mediteze o secundă, dar profund, pentru că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci deşteptarea lui.
De ce nu ne respectăm părinţii, de ce păcătuim faţă de semeni, de ce ucidem, de ce nu respectăm poruncile date? Oare suntem încercaţi ca popor? Schimbarea noastră în bine ar aduce bucuria lui Dumnezeu, ne-ar ierta şi nu ne-ar judeca corect după faptele noastre. Ar fi bun.
PS: Precizez că nu fac parte din nicio sectă.
LIVIU PETRAN
ARAD
Citiți principiile noastre de moderare aici!