„Dacă ai ajuns să conduci o firmă în România, ține-te bine de scaun! După pandemie, scumpiri și avalanșe de hârtii inutile, statul are grijă să-ți mai dea un brânci: taxe și impozite din ce în ce mai mari. Guvernanții, în loc să alimenteze motorul economiei, par că se întrec în a-i turna zahăr în rezervor. Și, evident, exact când e criza mai mare.
Avem inflație galopantă, producție care abia mai respiră, dobânzi de-ți vine să nu mai iei credit nici pentru un pix, iar deficitul bugetar a spart recordurile: peste 9% din PIB. Statul, ce face? Îți cere, ca firmă, să scoți și mai mult dintr-un buzunar deja gol. Nu mai e guvernare, e prigoană fiscală, cu ștampilă și parafă.
Cei mai loviți sunt tot firmele românești mici și mijlocii, nu marile multinaționale cu armate de consultanți. N-au cum să-și plimbe profiturile prin țări exotice, n-au contracte grase de la stat. Plătesc corect și sunt primele verificate, amendate, <controlate> la sânge, până le lasă fără aer.
În timp ce banii publici se evaporă prin găuri negre și achiziții <strategice>, guvernul merge pe calea cea mai ușoară: dă cu biciul pe privat. Companiile de stat pe pierdere rămân <protejate>, de parcă ar fi sfinte moaște. Să le scoatem la bursă ca să atragă capital și să devină mai transparente? Nici vorbă! Mai bine să fie cu dedicație pentru <ai noștri>.
Reforma administrativă? Doar o poveste bună de spus la alegeri. Absorbția fondurilor europene – pe locul rușinii. Evaziunea? Se face că nu există. Cât timp antreprenorii mai pot fi taxați, restul nu contează. Alții dau drumul la investiții prin scăderea taxelor – vezi Marea Britanie. La noi, se măresc, de parcă firmele ar fi vinovate că nu merge țara.
Statul ar trebui să fie sprijin pentru afaceri, nu să le vâneze la fiecare colț. Dar astăzi, pare doar un paznic care nu-ți mai dă drumul din magazin până nu-ți verifică toate buzunarele”, a detaliat Dorian Curcanu.