Alessia Georgia Teculescu spune:

„Suntem echipa Meeral Robotics de la Colegiul Național C.D. Loga din Timișoara. Noi suntem împărțiți în diferite departamente și fiecare are rolul lui și contribuie atent pentru construirea și pentru programarea robotului pentru fiecare sezon. Eu, de exemplu, lucrez în departamentul de design 3D și atunci proiectăm anumite piese împreună cu voluntarii și împreună cu membrii din echipa de juniori și împreună cu membrii din echipa mare și ajungem să construim ceva împreună.”

Darius Mihoc precizează:

„Reprezint echipa Atlas a Colegiului Național Bănățean. Din Timișoara am venit. A fost o zi plină. Cel mai bine se simte când investești atâta timp alături de oameni care te înțeleg, cărora le plac aceleași lucruri ca și ție și ajungi să meargă până la urmă și să câștigi până la urmă meci. Asta e, de fapt, ce ne place nouă. (…) Robotul nostru este deosebit față de alți roboți deoarece are în spate un număr foarte, foarte mare de ore petrecute special pentru erorile sale. Ce înseamnă asta? Noi am avut o grămadă de erori și am investit foarte mult timp să le rezolvăm. Dacă nu investești să rezolvi problemele, nu va merge. De-aia problemele sunt cele mai bune pentru noi, că știm ce merge prost și ca să meargă bine.”

Ce au simțit când au fost în competiție?

„Sunt o mie de sentimente pe care le simț în același timp. E ca și când ai fi alergat un maraton întreg și în ultima ta 500 de metri trebuie să mai dai încă puțin din tine. Asta simți la începutul meciului, pe parcurs. Tot meciul sunt ăia 500 de metri pe care îi parcurgi obosit, fără energie, aproape fără nimeni, în afară de tine și ceea ce te ține în viață, propria ta pasiune, propriul tău drive, ca să dai cel mai mult din tine. Simți și fericire și tristețe, și ai și energie, dar parcă n-ar trebui. Corpul tău vrea să cedeze, dar mintea ta spune nu încă” – mărturisește Tudor Andrei Popescu, de la echipa Harambe Cartel de la Colegiul Național „Moise Nicoară” din Arad.

Ștefan Crișan, de la echipa Harambe Cartel din Colegiul Național „Moise Nicoară” din Arad spune:

„Robotul nostru, Foego, de anul acesta, am încercat să-l facem cât de competitiv posibil, având la disponibilitate banii și tehnologiile pe care le avem.”

Mihai Darius Ciobârcă, de la Liceul Teoretic „Mircea Eliade” din Lupeni:

„Și mai pe scurt, noi acum lucrăm cu ce avem. Cum vedeți, nu ies foarte bine, să zicem așa, dar ne descurcăm. E o prima dată la tot, la noi. Adică ăsta e primul concurs și primul model 3D pe care l-am făcut și după patru luni de zile o cedat, din păcate.”

Mihai Ozarchievici, căpitan al echipei Delta Force de la Liceul Național de Informatică Arad și comentator al competiției, subliniază:

„Arbitrii trebuie să fie atenți la fiecare mișcare a robotului pentru că temele devin de la an la an tot mai complexe și roboții devin pe parcursul anului tot mai buni. Așa că trebuie să fie atenți la fiecare mișcare a robotului, dacă este corectă, dacă poate fi penalizată și punctajul aparent fiecărei mișcări ale robotului.”

Octavian Botoșan, mentor echipa Delta Force Arad de la Liceul Național de Informatică Arad, organizator al competiției, punctează:

„Aceste league meet-uri sunt oportunități pentru echipe să joace în meciuri, să adune puncte și ulterior să joace la campionatul regional. Echipe de elevi de liceeni trebuie să proiecteze, să construiască și să programeze un robot pentru a concura pe un teren cum este acesta din spatele meu. Există reguli stricte și foarte multe task-uri complexe, iar acestea trebuie să fie îndeplinite de roboți în cazul unui meci care durează 2 minute și 30 de secunde”.