Când ortodocșii de rit nou (care se conduc după calendarul gregorian) îl vor sărbători pe Sf. Ioan Botezătorul, la credincioșii de rit vechi – sârbi, ucrainieni, copți, bulgari (al căror calendar este decalat cu 13 zile mai târziu) – se prăznuiește Crăciunul.

În întâmpinarea Naşterii Domnului

Între 15 noiembrie – 25 decembrie este perioada postului de Crăciun. Postul înseamnă „regenerarea, recrearea timpului printr-un nou început”. El este „permanent spiritual”, având drept moment împăcarea cu Dumnezeu, „stricată” de protopărinţii noştri (Adam şi Eva), dar şi de fiecare dintre noi (prin păcatele noastre). Postul nu este complet fără spovedanie şi împărtăşire în care, primind trupul şi sângele lui Hristos, sentimentul vinovăţiei omului se întâlneşte cu iertarea ei.

La sârbi, Naşterea Domnului Iisus Hristos (Crăciunul) se sărbătoreşte în 7 ianuarie (25 decembrie conform calendarului vechi). Acesta este cel mai important şi mai luminos praznic al omenirii, deoarece în acea zi, acum peste 2000 de ani, Preacurata Fecioară Maria aducea pe lume pe Mântuitorul Lumii, Iisus Hristos. Asfel se naşte cel proorocit să fie salvatorul omenirii, cel care poate salva oamenii de la păcat, moarte şi diavol.

Sărbătoare pentru toţi

În perioada postului, sârbii îi sărbătoresc pe toţi cei care îi cinstesc şi iubesc şi întâmpină cum se cuvine Marele Praznic:

• Detinţi (Ziua copiilor), când cei mici (cu mici daruri) îi „surprind” pe părinţi cu scopul de a se obişnui cu valoarea lucrurilor care se obţin prin muncă. Este cu trei săptămâni înaintea Crăciunului.

• Materiţe (Ziua mamelor) se ţine săptămâna următoare Zilei Copiilor. Cei mici primesc daruri de la mame. În acea dimineaţă, copiii leagă (cu grijă) picioarele mamei cu panglici simbolice, ea trebuind să facă daruri (curmale, smochine, castane, bomboane şi, neapărat, un măr roşu în care a fost înfipt un bănuţ) ca să fie dezlegată.

• Ocevi (Taţii). Urmează, în a treia duminică, taţii. În această zi ei vor dărui copiilor dulciuri, jucării, etc.

• Badnje Vece (Ajunul) Crăciunului se sărbătoreşte în fiecare familie. Este un obicei religios. Gospodina împrăştie paie în toată casa, închipuind peştera în care s-a născut Hristos. În mijlocul camerei se aşterne, pe masă, o pânză albă curată, pe care se aprinde o lumânare iar, într-o tavă, se aşează patru mere roşii pe care se pune colacul sărbătorit. Apoi, peste acestea gazda va „semăna” grâu, porumb, bănuţi, prune uscate şi nuci. Pentru prânz, gospodina va pregăti şi mâncare rece de post. În seara de ajun se servesc: peşte, fasole bătută, pilaf, varză murată, tăiţei cu nucă, miere, nuci şi compot din prune uscate sau din mere (toate de post). La capătul mesei se aşează cel mai în vârstă. Sfinţind masa, el aruncă nuci în cele patru părţi ale casei (închipuind crucea) şi ele vor rămâne acolo pe tot timpul sărbătorilor. Se aprinde apoi lumânarea intonându-se „Naşterea Ta, Doamne”.

• Badnjak-ul. În unele sate, gospodarul merge dimineaţa devreme în pădure să taie o creangă mai groasă (Badnjak-ul). O duce acasă unde, un capăt, se unge cu miere. Se împrăştie grâu şi se aprinde Badnjak-ul, care va arde toată noaptea. Acest Badnjak simbolizază lemnul pe care l-au adus păstorii iar dreptul Iosif l-a aprins în peştera în care S-a născut Hristos. Acest lemn închipuie şi lemnul crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. În casă se introduc paie, care se împrăştie în amintirea ieslei unde s-a născut Hristos. Sub masa festivă mama aşează dulciuri, jucării, diverse cadouri, pe care copiii le caută cotcodăcind ca puiuţii de găină. Seara întreaga familie se roagă şi cântă „Naşterea Ta, Doamne”, aşezaţi la masa de post formată din fasole bătură (prebranţ), peşte şi alte mâncăruri tradiţionale.

Cesnica de Crăciun

Pe 7 ianuarie (după calendarul nou), în sunet de clopote, care anunţă sosirea Crăciunului (Naşterea Domnului), se merge la biserică pentru Sfânta Liturghie. Apoi, întrega familie serveşte masa festivă (uneori în casa celui mai în vîrstă), cesnica (o plăcintă cu foi şi nucă) fiind foarte apreciată.