ARAD. A fost odată ca niciodată, pe vremea când nu erau telefoane mobile, grupuri de WhatsApp, internet, sau calculatoare. În vremurile acelea, o mulțime de tineri mergeau la școală unde studiau temeinic greacă și latină, română și matematică, istoria și geografia patriei, fizică și chimie și ajungeau profesori, medici ingineri, avocați, contabili și lista poate continua. Din vremurile acelea, cu mai bine de optzeci de ani în urmă, au trecut testul timpului două carnete ale unei eleve studioase care a învățat la un liceu arădean.

Nu cu multă vreme în urmă, printre cărțile din biblioteca școlii găsesc două carnete de elev cu coperțile groase, de culoare neagră păstrate într-o stare foarte bună până în zilele noastre. Deschizându-le, pătrundem în trecutul școlar al Aradului, în anii școlari 1939-1940 și 1940-1941. Un scris caligrafic cum rar astăzi mai vedem care aduce a „pictură” fascinează privirea celui care are șansa să le poată răsfoi. Unele pagini sunt scrise cu cerneală de culoare verde, altele cu cerneală albastră sau neagră. Din toate reiese sârguința și truda elevului, a dascălului, dar și responsabilitatea părintelui.

Cuvintele sunt așternute cu grijă pe hârtie și informațiile notate răzbat până astăzi, având peste 80 de ani.

Carnetul elevului

Elevii aveau fiecare câte un carnet, cu peste 350 de pagini, intitulat ,,Carnet de lecțiuni și de corespondență cu părinții”. La începutul acestuia era fotografiat ,,Măria SA Mihai Mare Voevod de Alba-Iulia”. Urma pagina cu datele referitoare la școală, domiciliul părinților elevului și acordul acestora să verifice zilnic carnetul elevului.

Porunci morale

Elevul își notează în carnet orarul, urmează apoi un extras din regulamentul școlar. La cunoștința elevilor erau trecute un număr de 12 porunci morale:

1. Fii bun, drept și cinstit.

2. Nu întrebuința vorbe urâte. Nu minți niciodată.

3. Fii cuviincios și îndatoritor: respectă pe cei bătrâni, stimează-ți camarazii.

4. Fii săritor față de oricine: ajută pe cei slabi și pe cei săraci.

5. Gândește-te ca munca ta să folosească tuturora.

6. Nu-ți însuși lucrul altuia. Respectă avutul Țării.

7. Fii bun și milos cu animalele.

8. Iubește și îngrijește florile și pomii.

9. Înfrumusețează-ți locuința ta de acasă și școala ta.

10. Nu uita pe cei care au murit pentru Țară: împodobește-le mormintele.

11. Fii mândru de credința și neamul tău.

12. Fii copil vrednic al Patriei.

Corespondența cu părinții

Motivări de absențe. Informații. Convocări.

Elevii notau zilnic în carnet disciplinele la care aveau cursuri în ziua respectivă și tema lecției predate de profesor la clasă. La sfârșitul fiecărei săptămâni exista o rubrică de corespondență cu părinții. La aceasta rubrică fie părintele, fie dirigintele sau profesorii clasei notau informațiile pe care doreau să le comunice.

,,Programa analitică obligă elevii să citească în întregime acasă opera din care se studiază pasagii în clasă. Eu am cerut elevelor de cl. VII de la începutul anului până acum să citească o singură operă, drama Hernani de V. Hugo, care se citește în câteva ore, și pe care o studiem acum în clasă. Totuși, elevele clasei VII afară de una, n-au citit nici această piesă așa de atrăgătoare. Constat cu părere de rău că tineretul de azi nu-și dă sama că o carte bună e unul dintre cei mai înțelepți îndrumători în viață. Pentru neîndeplinirea datoriei, fiica D-voastră va avea nota 4.”

Într-o altă comunicare se scria următoarele: ,,Onorații Părinți și Corespondenți sunt rugați să binevoiască a lua parte la o consfătuire cu profesoarele și diriginta clasei în ziua de Sâmbătă, 21 l.c. orele 16 p.m. Această consfătuire interesând atât bunul mers al școlii cât și pe copiii D-voastră, vă rugăm insistent să participați și să ne aduceți la cunoștință cei care nu puteți fi prezenți”

O altă comunicare viza orele de geografie:

,,Elevele vor face desenele geografice la oră, în linii simple și corecte, fără decoruri și culori (hașuri) inutile pentru a nu fi obositoare. Desenele se vor face în timpul orelor de geografie, complectându-se numai acasă. Caietele album se vor păstra în biblioteca clasei, pentru ușurința transportului și pentru a putea fi întotdeauna utilizate la nevoie. Vederile cu care se vor complecta albumele vor fi lipite în timpul orelor de geografie una câte una și încetul cu încetul. Nu se vor cheltui bani cu cumpărarea vederilor noi și scumpe, ci ele se vor culege din reviste sau ziare vechi.”

Zile libere pentru toate confesiunile

Elevii erau liberi cu ocazia unor sărbători religioase sau alte alte date importante din istoria națională. Astfel aceștia erau liberi de „Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie), Sfântul Dumitru (26 octombrie), Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril (8 noiembrie), Intrarea în biserică (21 noiembrie), Sfântul Nicolae (6 Decembri), Întâmpinarea Domnului (2 februari), Buna-Vestire (25 martie ), Sfântul Gheorghe (23 aprilie), Sfinții Împărați Constantin și Elena (21 mai). Școlarii mai aveau liber la 40 de zile după Paști cu ocazia Înălțării Domnului, tot atunci sărbătorindu-se și Ziua Eroilor și la 50 de zile după Paști de sărbătoarea Sfintei Treimi (Lunea Rusaliilor)

Liberi erau elevii cu ocazia Aniversării Nașterii M.S. Regelui Mihai (16 octombrie), la Aniversarea Unirii Țărilor Române (24 ianuarie) la Aniversarea Proclamării Independenței și a Regatului (10 Mai) și la Aniversarea Restaurației (8 iunie).

Vacanțele în timpul anului școlar erau două: Vacanța Crăciunului care începea în seara zilei de 22 decembrie și ținea până în 7 ianuarie și Vacanța de Paște care ținea de la Duminica Floriilor până la Duminica Tomii inclusiv.

Beneficiau de zile libere și elevii de alte confesiuni (romano-catolicii, reformată și luterană, cei de confesiune mozaică, sârbii care erau ortodocși pe rit vechi) pentru ca aceștia să fie alături de familie în zilele de sărbătoare.

Atunci și acum

Nu mă satur să răsfoiesc carnetele acestea care mă trimit în trecut. Mă gândesc la valorile pierdute, la modul în care astăzi comunicăm și la ce rămâne după noi. Suntem oare mai eficienți? Au elevii de azi mai multe cunoștiințe ca cei de ieri? Scriu elevii noștri de acum mai caligrafic?

La toate acestea cu siguranță va răspune la un moment dat istoria, pe baza datelor pe care le va avea la dispoziție în condițiile în care și presa tipărită a devenit azi o raritate.

A fost odată la o școală din Arad și așa era la multe școli din România. A fost odată și nu va mai fi niciodată, pentru că vremurile vechi sunt trecute și îngropate și noi cei de azi nu mai avem timp să ne mai întoarcem spre trecut din care am avea atâtea să învățăm.

Aflați într-o permanentă grabă nu reușim să mai trăim nici măcar prezentul.

„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.” spunea Regele Mihai.

Prof. Stoica Cristian