SCRISORI DE LA CITITORI. Harnicia agricultorilor din Seleus se vede de la o posta

Comune bogate, podgorenii dădeau din toate produsele muncii lor orăşenilor: lapte, legume şi zarzavaturi, ouă, carne struguri; gemea tramvaiul de traiste, de saci, coşuri, lădiţe ce erau debarcate la Arad şi luau drumul pieţelor sau erau vândute pe loc. Puţine localităţi sunt faimoase sau mai vestite ca Pâncota, Covăsânţ, Şiria, Păuliş; oameni harnici şi robuşti, gustând licoarea viei, îşi dădeau aportul pentru a hrăni Aradul.
Printre oamenii harnici se numără şi seleuşenii, gospodari şi cultivatori serioşi de legume şi zarzavaturi; aproape fiecare număr de casă, gospodărie, face să lucească în grădina sa câte un solar, în care mecanizarea şi-a făcut loc,dar mintea şi mâna omului sunt mai abile; gospodarii ştiu să pună sămânţa în pământ la timp şi să planteze când trebuie în melegare şi în câmp. Mi-a fost dat să văd copii, cu puţini ani în cârcă, ajutând părinţii în munca la melegare sau la plantat, la stropitul şi irigarea grădinilor.
Acolo nu se stă; fiecare lucrează şi îşi vinde marfa, fie local, cu tarabe improvizate în şosea, fie plecând în diferite oraşe pentru valorificarea cepei, a roşiilor, a ardeiului, conopidei sau a verzei; nu mai pomenesc de varza de toamnă cultivată în hotarul satului de mai bine de o sută de ani; mirosea hotarul de bogăţia verzei; întâlneşti astfel seleuşeni în diferite pieţe, în Tinca, la Oradea, Baia Mare, în Tg.Mureş, la Arad sau la Timişoara.
Uşor nu e deloc, nici la lucru şi nici la valorificarea mărfii; de la munca cu iargănul şi până la preţuirea maşinăriilor electrice e un drum lung şi sinuos; uneori, omul îşi neglijează sănătatea, adăpostindu-se în locuri improvizate, pentru un ban în plus…
Şi ce au în casele lor! Bogăţie, nu altceva.
Fiecare aleargă, munceşte şi lasă deoparte veselia şi liniştea, noroc că Paula Paşca mai cântă pentru ei îmbunându-le zilele: „Bate vântul cânepa”, melodie cântată în Seleuş acum nouăzeci de ani.
Hărnicia acestor oameni ne aduce aminte de bunii lor care lucrau ogoarele; cultivau orez ,tutun, sfeclă de zahăr, cereale, cânepă şi creşteau animale.
Vedeţi dumneavoastră, a fi un lucrător bun, trebuie să fi avut părinţi muncitori şi să ştii să lucrezi pământul, să te distrezi şi să mergi la biserică. Trei-patru muzicanţi erau în sat şi înveseleau tinerii de la cele două jocuri – hore -, duminica, suflau în trâmbiţă şi în clarinet şi nu se ofileau în faţa tobei. Este clar că,azi, munca fizică se desfăşoară în paralel cu cea culturală, oameni inimoşi se străduiesc să aducă într-un plan bun jocul popular şi cântecul, fără de care viaţa spirituală a satului ar fi întreruptă.
Bine ar fi dacă producătorii din Seleuş ar beneficia de un mic centru de prelucrare a produselor, s-ar anula astfel deplasările anevoioase în alte părţi şi i-ar da omului un timp disponibil pentru altceva, cu toate că mijloacele de transport sunt cele personale şi stau în faţa locuinţelor aşa cum stăteau pe vremuri căruţele şi carele celor vrednici de toată lauda.
Harnici şi pricepuţi, seleuşenii vor şti să depună în munca lor efortul cuvenit pentru produse de cea mai bună calitate, ecologice.
JULA GHEORGHE
BELIU