SOS pentru Parcul Eminescu

ARAD. Mai multe asociaţii şi organizaţii din Arad au organizat luni în parcul Eminescu un protest împotriva desfiinţării… Parcului Eminescu. Protestul „Salvați Parcul Eminescu” este susținut de: Alternativa Civică, Pro Urbe, Mișcarea Arădeană, Respiră Verde, Galeria Oldart, Centrul pentru Studii și Inițiativă Civică, Asociația „Miloș Cristea”, Asociația Krysallis, Sindicatul Artiștilor Interpreți din Filarmonica Arad şi ULAL Arad.
Avalanşa acţiunilor de protest a pornit în momentul în care, în cursul lunii decembrie în Jurnal arădean şi pe aradon.ro am publicat articolul intitulat „Beton peste parcul Eminescu”. În articol vă informam despre anunţul Primăriei Arad de organizare a licitaţiei pentru desemnarea firmei care să realizeze studiul de fezabilitate Regenerare urbană Zona Piaţa Enescu – Palatul de Justiţie din Municipiul Arad, care va avea loc la începutul lunii ianuarie, pentru care Primăria a pus deoparte suma maximă de 161.290 lei. Tot atunci spuneam că, la nivelul actual al parcului, se doreşte realizarea parcării, iar peste parcare – realizarea unei construcţii, a unui planşeu din beton armat la nivel cu cota superioară a digului, spaţiu care va fi amenajat pentru promenadă, jocuri de copii etc. Tot aici (peste planşeul de beton armat) se va aşterne un strat de pământ gros de 1 metru, unde se vor amenaja spaţii verzi.
Reprezentanţii asociaţiilor arădene au subliniat, în cadrul acţiunii de luni din Parcul Eminescu, că vor continua protestele, vor face de asemenea demersurile legale pentru stoparea acestei iniţiative, şi nu se vor opri decât când vor avea asigurarea că parcul rămâne… parc. „Primăria îi dezinformează pe arădeni încercând să-și ascundă intențiile în spatele unor fraze liniștitoare: “Parcul rămâne”, “Copacii nu vor suferi”, “Vom avea un parc cu parcare subterană”, “Parcul de fapt se extinde” etc. Nu ne vom opri din acest protest numai în momentul în care licitația va fi anulată și vom avea dovada, reflectată în planurile urbanistice, că în acest loc va rămâne parc — atât timp cât există Aradul”, a subliniat Claudiu Cristea.

Acțiuni viitoare

„Cerem Prefectului Județului Arad atacarea în contencios administrativ, cu suspendare, a tuturor actelor administrației care au legătură cu acest caz. Lipsa Certificatului de Urbanism și a unui Plan Urbanistic arată deja ilegalitatea în care se află acest demers. Contestăm licitația ca neavând precizate în documentație condițiile de urbanism (CU, PUZ, Acord de Mediu, Aviz de la Direcția de Monumente etc.). Sesizăm Ordinul Arhitecților din România, filiala Arad, asupra situației fără precedent ca un parc să fie desființat fără să existe la bază o documentație însușită de un proiectant și având toate avizele și acordurile”, menţionează protestatarii. Totodată, va fi înaintată o petiție Primăriei Municipiului Arad „prin care respingem categoric acest proiect. Versiunea on-line a petiției poate fi semnată la http://www.petitieonline.com/salvati-parcul-eminescu”, precizează aceştia.
Mii de arădeni
Sebastian Bulumac (Alternativa Civică) a subliniat: „Vorbesc în numele mai multor asociaţii arădene şi cred că în numele a mii de arădeni care în ultimele zile au aderat la iniţiativa noastră. Ne pare rău că în prima zi lucrătoare a anului trebuie să ne întâlnim pentru a dezbate o problemă atât de importantă, cum este distrugerea unui parc central din Arad. Credem că există premisele ca vocea societăţii civile din Arad să devină din ce în ce mai puternică. Prin implicare directă lucrurile se pot schimba. În privinţa parcului, cred că, în ciuda mai multor proiecte controversate pe care le-a avut Primăria Arad, niciunul dintre noi nu ne-am imaginat că lucrurile vor merge atât de departe. Privim cu foarte mare teamă această intenţie a Primăriei”, subliniind că în ultimii ani „s-au investit zeci de milioane de euro în diferite proiecte şi rezultatele nu sunt cele scontate”.

„Parcul nu rămâne!”

Claudiu Cristea a precizat că „d-voastră aţi punctat aceste fapte pentru prima dată în presă. În 16 decembrie, Primăria lansează o licitaţie pe un sistem public de licitaţii pentru adjudecarea de lucrări de realizare a unui studiu de fezabilitate. Acest studiu are un titlu neutru „Regenerare urbană în zona piaţa Enescu, Palatul de Justiţie”, însă, dacă citiţi cu atenţie, această regenerare urbană înseamnă de fapt amenajarea unei parcări „la nivelul solului, pe amplasamentul parcului Eminescu, deci foarte clar, nu sub parc! Şi acoperirea acestei parcări cu o placă de beton armat la cota digului. Orice declaraţie a administraţiei trebuie să reflecte ce oficial au depus ca şi caiet de sarcini, la această licitaţie! Se menţionează amenajarea unui spaţiu de promenadă la nivelul I. O nouă dezinformare este că „parcul de fapt rămâne”. Nu rămâne! Se amenjează o promenadă cu spaţii verzi: gazon, sau anumite plante decorative”.

Parcul Eminescu, monument istoric

Arhitectul Alexandru Nagy Vizitiu (Pro Urbe) a subliniat că arhitectul Liliana Solon, are „o inițiativă privitoare la cele două parcuri, trecerea lor în lista monumentelor istorice. Printre argumente ar fi, încă de pe vremea când planurile de sistematizare ale Aradului erau coerente, se prevedea în paralel cu Mureșul realizarea unor zone de agrement. Astfel de demersuri s-au mai făcut în România. În Bucureşti există două parcuri trecute, după anii 90 pe lista monumentelor istorice. Pe de altă parte, recunoaştem că este nevoie de parcări în Arad. Cu mirare observăm că în faţa Primăriei s-au desfiinţat vreo 15 locuri de parcare punându-se nişte lanţuri, ca să poată cei care vin la Primărie ca şi funcţionari publici să sară din maşina care îi aduce la serviciu şi să treacă peste lanţurile respective, cu blocarea parţială, pentru câteva secunde, a circulaţiei, în fiecare dimineaţă. Este un lucru de mirare pentru mine că atunci când avem nevoie de locuri de parcare se desfiinţează nişte locuri de parcare. Nu putem spune că vom construi parcul din nou peste o placă de beton. Dacă am discuta despre aşa ceva este nevoie de un strat de pământ de 4-5 metri adâncime. Se vorbeşte în proiect de un strat cu grosimea de un metru. Din discuţiile pe care le-am avut cu peisagişti şi biologi, aceştia au spus că nu iarba, nu arbuştii, nu florile sunt cele care au un aport mare în transformarea dioxidului de carbon în oxigen, ci copacii! Or, copacii pe care îi vedem acum în parc (unii sunt specii foarte rare sau unice), aceşti copaci au nevoie de această adâncime pentru rădăcinile lor”.