ARAD. „Avem o ţară bogată, păcat că e locuită”. Această sintagmă, pe cât de dureroasă, pe atât de reală, se aplică zi de zi. Un ultim exemplu vine dinspre comuna Semlac. Localitatea este una bogată din punct de vedere al resurselor. Însă se loveşte de piedică peste piedică în a exploata aceste resurse. Primăria din Semlac a depus încă din anul 2012 o cerere la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), cerere în care solicita exploatarea apei geotermale care atinge chiar şi 80 de grade Celsius în zonă. Încă de atunci primarul Letiţia Stoian anunţa că intenţia ei este aceea de a deschide un ştrand cu apă termală. Mai ales că mii de locuitori din zonă (Pecica, Semlac, Şeitin, Nădlac, Peregu Mare, chiar şi Arad) îşi petrec sfârşitul de săptămână la ştrandul cu apă termală din Mako, Ungaria, un oraş aflat la aproximativ 20 de kilometri de graniţă. Letiţia Stoian identificase şi o posibilă sursă de finanţare pentru ridicarea acelui ştrand, respectiv fondurile europene nerambursabile. Însă avântul i-a fost tăiat odată cu depunerea documentaţiei la ANRM.
„După un an de zile după ce am depus toate documentele, am plătit toate taxele, am adunat toate autorizaţiile, mi s-a spus că dosarul nostru a fost pierdut”, spune primarul din Semlac. Asta se întâmpla în 2013, funcţionarii de la ANRM solicitându-i întocmirea şi depunerea unui nou dosar.
Aceleaşi probleme
Letiţia Stoian şi angajaţii Primăriei Semlac au refăcut întreg dosarul, iar, în 2013, a fost depus încă o dată la agenţie. A mai trecut un an, a venit şi anul 2014, dar ANRM nu a mai dat nicio veste referitoare la documentele depuse de administraţia din Semlac. „Anul trecut, când am fost să văd ce se întâmplă cu dosarul nostru, mi-au spus că au clasat cererea de exploatare pentru că puţul de apă geotermală pe care doream să-l folosim s-ar afla în perimetrul de siguranță al căii ferate. Cum să fie în zona respectivă, când calea ferată este la o distanţă de doi kilometri de puţ? Aşa că am cerut ajutorul Direcţiei Regionale CF Timişoara, solicitând să ne dea o adresă în care să arate că situaţia prezentată de ANRM este una greşită. Am dat la Timişoara de nişte oameni înţelegători şi prompţi: în câteva săptămâni am primit şi adresa respectivă, dar şi o schiţă în care se arată că puţul nu este în perimetrul căii ferate”, ne-a mai explicat Letiţia Stoian. Şi acele documente, primite de la CFR, au fost anexate dosarului de la ANRM, iar acum a început o nouă perioadă de aşteptare. Până când? Nu se ştie. Primăria din Semlac speră că aşteptarea să fie scurtă. Tentativele anterioare nu ne dau, însă, multe speranţe.
Sume importante
Supărarea celor din Semlac este cu atât mai mare cu cât, pentru fiecare dosar depus, au fost cheltuite nişte sume destul de mari pentru o primărie destul de mică. „Toată această situaţie ne-a costat, până în prezent, peste 20.000 de lei. Am plătit taxe peste taxe, am plătit alţi bani către instituţii de la care am solicitat avize, am făcut nenumărate drumuri la Bucureşti pentru a vedea stadiul dosarelor. Acum am primit o promisiune de la una dintre funcţionarele de la ANRM care mi-a spus că va aduna toată documentaţia noastră şi ne va comunica stadiul dosarului nostru”, a mai spus primarul din Semlac.
Apă bună
Potrivit informaţiilor furnizate de către Primăria Semlac, puţul de apă geotermală din zonă a fost forat încă din anul 1978, dar exploatarea lui a fost sistată după Revoluţie. Apa care ajunge la suprafaţă are o temperatură de 78-80 de grade Celsius, specialiştii susţinând că are proprietăţi curative în cazul mai multor afecţiuni, în special la bolile reumatice.
Citiți principiile noastre de moderare aici!