Aradul a „reușit” să rămână galben, însă nu acel galben cu care eram obișnuiți, ca fief PNL. E galbenul unei medalii de AUR care ne situează, iată, printre cele trei județe din țară în care naționalismul extrem a reușit să se claseze pe prima poziție. Suntem, în sfârșit pe un podium, nu cel pe care ni l-am fi dorit, dar suntem singurul județ din vestul țării care a mers pe mâna lui George Simion.

Arădenii nu s-au lăsat convinși de declarația de reformare a PNL prin numirea lui Ilie Bolojan în funcția de președinte al partidului. Reformele propuse de Bolojan, momentul zero promis de noua conducere națională, nu le-a readus arădenilor încrederea în partidul istoric. Chiar dacă ne uităm apreciativ, de ani de zile, la ritmul în care s-a dezvoltat Oradea, omul Bolojan nu este pentru arădeni schimbarea de care au nevoie.

Pentru arădeni, singura schimbare care va conta cu adevărat este cea pe care trebuie să o facă PNL Arad. Ceea ce s-a întâmplat la nivel național prin venirea lui Bolojan, trebuie să se întâmple, mai devreme decât mai târziu, la nivel local. Momentul zero este imperios necesar, dacă PNL Arad va dori să mai conteze la alegerile de peste patru ani.

Sigur, în apărarea lor, vor spune că rezultatul obținut la parlamentare este același cu cel obținut în urmă cu patru ani: doi deputați și un senator, lucru deloc de neglijat în contextul actual. Însă, „extremizarea” electoratului se datorează în mare măsură repetatelor dezamăgiri furnizate de liderii PNL Arad. Indiferent de cum vor prezenta votul de duminică, rezultatul nu este un câștig, ci o pierdere. O pierdere a încrederii unui electorat care a așteptat mult, și a primit puțin. Și a primit puțin, atât pe partea de respect, comunicare, transparență, cât și pe partea de politici de dezvoltare, de profesionalism, de promovare a calității, de cheltuire a banului public. Lucrările proaste, banii aruncați pe investiții promițătoare doar pe hârtie, firmele de casă, promovarea în funcții publice pe carnetul de partid, aroganța tot mai mare în raport cu arădeanul de rând, toate acestea au aruncat votanții spre soluția extremă. Și nu se vor întoarce decât în momentul zero. Momentul în care vor ieși la rampă acei lideri care vor fi destul de asumați încât să-și pună cenușă în cap și să apese butonul roșu de reformare totală pe plan local.

Nici USR Arad nu stă mai bine. Un partid scindat, care nu a fost în stare să se grupeze în spatele propriului candidat la Primăria Municipiului Arad, nu poate emite pretenții de alternativă viabilă. E greu să transmiți un mesaj solid electoratului, în condițiile în care haosul domnește la tine în curte.

De cealaltă parte, PSD Arad a rămas acolo unde îl știm, dar cu un senator mai puțin. Mulțumiți mereu cu poziția a doua (devenită, între timp, a treia), PSD Arad n-a ieșit din comportamentul electoral consacrat la nivel de județ. Iar când te mulțumești cu locul doi, s-ar putea să primești chiar mai puțin.

Concluzia nu poate fi decât una singură: schimbarea radicală. Dar ca să construiești, trebuie mai întâi să dărâmi.