Lipsa de încredere între componenta politică și cea a funcționarului public profesionist împiedică un transfer real de autoritate, ceea ce împiedică asumarea a deciziilor și politicilor din diversele strategii. În același timp instituțiile descentralizate sunt percepute ca fiind excesiv reglementate (de exemplu domeniul achizițiilor publice), fără o delegare clară a responsabilităților, ineficiente și opace. Mecanismele de prevenire a corupției sunt formale, interfața dintre public și privat fiind o zonă de penumbră ce favorizează parazitarea banului public de către structuri economice clientelare.

În 2014 Guvernul a adoptat o Strategie de Consolidare a Administrației publice (pe 5 piloni) împreună cu un Plan de Acțiune, demers menit să fluidizeze condiționalitățile noii perioade – 2014-2020 – de absorbție a fondurilor structurale pe toate axele. Elaborarea și adoptarea noului Cod Administrativ trenează. Indicii foarte slabi înregistrați la capitolul Guvernanță, mult sub media UE, reflectați în toate Rapoartele de Țară se datorează și acestei inerții uriașe de implementare a strategiilor și politicilor publice de către aparatele adiministrative locale opace, osificate, lipsite de flexibilitate. Funcționarii publici sunt subnormați, slab retribuiți, dezinteresați în a-și asuma responsabilități, în a avea inițiative. Astfel, gradul de absorbție a fondurilor europene, fie că vorbim de diversele axe ale Programului Operațional-Regional (Regio), sau de Strategia Dunării se menține sub 30% la nivel național fără a ține cont de proiectele care vor trebui restituite datorită neconformităților, incompetenței sau corupției. Majoritatea “realizărilor” actualei administrații sunt făcute cu împrumuturi, urmărirea cheltuirii acestor bani fiind mult mai laxă comparativ cu banii din fonduri nerambursabile, arădenilor fiindu-le amanetat bugetul următorilor ani. Cei care promit scăderea taxelor și impozitelor locale trebuie să aibă în vedere, dincolo de populismul inerent și rezervorul de voturi naive pe care îl vizează și povara returnării acestor împrumuturi.

Administrația publică, decredibilizată, aflată sub strict control politic, cu “zone de arbitraj” aflate la dispoziția bunului plac (cointeresat) se suprapune peste o populație atomizată, saturată de neîncredere, o populație ce nu se simte parte a buclei decizionale. Prioritățile administrației nu sunt considerate prioritățile arădeanului iar structurarea bugetului este adecvată ciclului electoral. “Regenerarea urbană” a presupus un excedent bugetar acumulat progresiv ani de zile de peste 30 de milioane de Euro în timp ce ritmul de dezvoltare al Spitalului Județean, plasat ca o “vulnerabilitate” cu risc major de impact negativ de imagine asupra Primăriei, în cârca Consiliului Județean (cu buget la jumătatea Municipalității) a fostul unul lent, anevoios, absolut inadecvat. Spațiile care găzduiesc multe dintre secții sunt vechi insalubre, unele retrocedate. Modernizarea Spitalului, care a trecut de la Minister în subordinea autorităților locale din 2010 nu a reprezentat o prioritate pentru actuala administrație. C.E.T. –ul semi-falimentar nu a fost considerat ca potențial beneficiar al vreunui proiect European, cum a fost cazul în Oradea de exemplu.

Doar 2% dintre români consideră că sunt consultați de autorități în ceea ce privește politicile publice și prioritățile de dezvoltare. M-aș mira ca în Arad procentul să fie altul. Deși Legea Transparenței Decizionale operează de peste 10 ani (Legea 52/2003), mecanismele consultative sunt doar formale: invitarea presei, comunicate de presă uneori ermetice și cosmetizate, emisuni TV de promovare a propriei imagini. Ce să mai vorbim de consultarea Asociațiilor Profesionale sau a altor componente ale Societății civile. Dezbaterea și consultarea publică dintr-un instrument al democrației reprezentative a ajuns vehicol electoral. Clasa politică este lipsită de credibilitate și ilegitimă, saturată de impostură și amatorism în ochii multor arădeni (majoritatea consilierilor locali habar nu au cât este subvenția la gigacalorie în Arad sau care sunt străzile din zona de impozitare A). Legitimitatea reprezentantului nu este consecința unui vot mai mult sau mai puțin informat o data la 4 ani. Ea se căștigă zi de zi prin exersarea transparenței decizionale.

Responsabilă pentru tranșeele create intre “ei și noi”, de decuplarea structurii politic-adminstrative de elector este în egală măsură întreaga clasă politică. Prezența scăzută la vot, votul emoțional, rejetul, ca al unui corp străin față de principii și valori în favoarea personajelor providențiale se datorează celor 26 de ani de frustrare, dezamăgiri manipulare și minciună a clasei politice in corpore. Oamenii votează empatic, cu ură sau identificându-se emoțional cu persoane carismatice care explozatează, uneori inconștient, o populație abulică și debusolată.

M10 propune o schimbare în primul rând la nivelul mentalului colectiv. Propunem standarde și norme, ne asumăm o poziție fermă impotriva imposturii și corupției. Ne asumam responsabilitatea de a sancționa populismul și dezinformarea. Când o astfel de masă critică de arădeni își va revendica implicarea civică Aradul va putea să fie mai mult decât a fost vreodată.

Ei bine, propun candidatilor la Primărie un experiment social. Unul din care să înțelegem cum votează arădeanul. Cum suntem în realitate, unde ne-au adus 26 de ani de trădări, manipulare și dezamăgiri. Sigur, ne vom limita la un Gedankenexperiment – la un experiment mental. Să zicem că doi dintre candidații la Primărie, percepuți aparent antagonic de către electori, ar formula fiecare câte un mesaj penetrant pentru ziua de mâine. Un mesaj puternic menit să emoționeze, să revolte să mobilizeze, un mesaj care să îi reprezinte. Și să zicem că în ultimul moment ar schimba mesajele între ei. Fiecare ar ieși cu mesajul celuilalt.

Eu cred că aceeași doză de apreciere, de empatie și nedisimulat suport ar trezi printre susținători. Iar celălalt mesaj, cel conceput în realitate de el însuși, ar trezi aceleași resentimente, acuzații de populism ieftin și “disonanță evidentă” în același electorat, când ar fi transmis de contracandidatul său. Această “fisură” a fost exploatată si continuă să fie folosită pentru că încă “prinde”. După 26 de ani de la singurul reset istoric real din ultimii 50 de ani, rezervorul electoral este formatat emoțional.

Suntem prizonierii acestui tip de vot emoțional. Disprețuim, urâm, încercăm sentimente din spectrul dispeptic. Tindem să optăm pentru personaje providențiale transfigurate în imagini în defavoarea ideilor și principiilor.