Militarii le-au oferit celor prezenți un adevărat spectacol, totul culminând cu defilarea gărzilor.

„Deșteaptă-te, române!”. Imnul Național, un cântec plin de patriotism, un cântec care aduce mândrie și respect atunci când este intonat, are o zi specială, dedicată lui. Este vorba de ziua de 29 iulie, stabilită ca fiind Ziua Imnului Național, iar cu această ocazie autoritățile locale organizează manifestări prin care marchează importanța și mesajul imnului.
În acest an, manifestările organizate de Instituția Prefectului Arad – prin prefect Florentina Horgea, s-au desfășurat pe Platoul din fața Palatului Administrativ, prezent la eveniment fiind și ministrul apărării naționale, Mihai Fifor – senator PSD de Arad. De asemenea, au participat și președintele Comisiei pentru apărare din Camera Deputaților – deputat Dorel Căprar, deputatul Adrian Todor, precum și șefii structurilor din Ministerul de Interne și Ministerul Apărării Naționale, precum și ale instituțiilor deconcentrate, cadrele militare în rezervă sau retragere, reprezentanți ai asociațiilor de revoluționari și partidelor politice.
În debutul manifestărilor a avut loc un ceremonial religios de binecuvântare oficial de Înaltpreasfinția Sa Părintele Timotei Seviciu împreună cu un sobor de preoți din Arhiepiscopia Ortodoxă Arad și preotul militar al Garnizoanei Arad, iar mai apoi un reprezentat al Muzeului Județean Arad a explicat istoricul imnului național. După intonarea imnului de toți cei prezenți, a urmat un spectacol oferit de fanfara militară: cântece patriotice și nu numai, interpretate de fanfară. Ceremonia a fost încheiată cu defilarea gărzilor din structurile MAI și din Garnizoana Arad.

Despre Imnul Național

Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl poartă în el. A fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiul de independență (1877 – 1878), Primul și Al Doilea Război Mondial. Mai ales în timpul crizei după lovitura de stat de la 23 august 1944, acest imn a fost cântat în mod spontan de toți și emis pe toate stațiile radio.
Pe 22 decembrie 1989, în timpul Revoluției române din 1989, imnul s-a înălțat pe străzi, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn național a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără șovăială, sub formidabila presiune a manifestanților și înlocuind vechiul imn „Trei culori”.
Titlul „Deșteaptă-te, române!” este în același timp social și național; social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura tranziția către o lume nouă; național, deoarece alătură această deșteptare tradiției istorice. Imnul conține acest sublim „acum ori niciodată”, prezent și în alte imnuri naționale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon și Salamina până la „Marseilleza” Revoluției franceze.
Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11. (Sursa: Wikipedia).

Deșteaptă-te, române!

Versuri: Andrei Mureșanu, 1848
Muzica: Anton Pann, 1848

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croiește-ți altă soartă,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
“Viața-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost pământ!