Se caută un Arbitru

Rolul de „preşedinte-jucător”, promovat Traian Băsescu, este deosebit de nociv pentru sănătatea democraţiei. Mai cu seamă atunci când jucătorul are pretenţia să joace singur, să transforme partenerii publici în spectatori neputincioşi. Iniţial, mulţi au aplaudat decizia proaspăt alesului preşedinte, aceea de-a nu se duce la Cotroceni să moţăie. Constantinescu, în umbra cărora au înflorit corupţia. Astăzi însă, constatăm că Jucătorul n-a dat calitate jocului, nu l-a adus în limitele legalităţii constituţionale.

Nota de plată

Cele 17 milioane de euro, pe care Adrian Mutu trebuie să le plătească londonezilor de la Chelsea, ascund în spatele lor o dramă. Este drama omului căruia gloria şi banii i-au luat minţile. Sigur, putem discuta mult şi cu temei despre justeţea pretenţiilor clubului londonez ori despre sentinţa TAS, care frizează absurdul.

Umbra lui Zeus

Elena Udrea este personajul cel mai curtat din PDL. Nici măcar Emil Boc, cât e el de premier, nu este atât curtat. Aţi văzut, desigur, apariţia sa la şedinţa extraordinară a Camerei Deputaţilor.

Jocuri electorale

La Tuşnad, Traian Băsescu a ţinut să le spună, încă o dată, radicalilor unguri că vor avea atâta autonomie câtă va exista la Tulcea. Cerbicia cu care şeful statului se avântă în visele autonomiştilor trebuie privită în contextul apropiatelor alegeri prezidenţiale.

Ei, de n-ar fi presa!

Nu ne putem imagina câtă veselie ar fi în tagma politicienilor, de n-ar fi presa. Şi nu doar în rândul politicienilor. După cât se fură în ţara asta, după câte ilegalităţi se comit, după cât de extinsă este complicitatea între oamenii diverselor instituţii, România, fără presă, ar cădea vlăguită de „lipitorile” care se înghesuie să-i sugă sângele. Nimic nu s-ar afla, încrengătura complicităţilor ar suprima complet teama. Şi aşa se fură la drumul mare, darmite de n-ar fi presa!