Paralele inegale

Cu un an înainte de a-şi încheia mandatul prezidenţial, Emil Constantinescu s-a trezit singur, abandonat de presă şi de societatea civilă.

În mocirlă

Drept mulţumire că a fost lăsat să plece gratis de la echipă, ex-studentul Remus Lung şi-a descărcat sufletul printr-un atac virulent, periculos, asupra preşedintelui CSU Arad, Geta Onu. Ca absolvent de Drept, nu avem nici o îndoială că jucătorul şi-a dat seama de gravitatea acuzaţiilor, înainte de a da drumul „porumbeilor”.

Ei, de n-ar fi presa!

Nu ne putem imagina câtă veselie ar fi în tagma politicienilor, de n-ar fi presa. Şi nu doar în rândul politicienilor. După cât se fură în ţara asta, după câte ilegalităţi se comit, după cât de extinsă este complicitatea între oamenii diverselor instituţii, România, fără presă, ar cădea vlăguită de „lipitorile” care se înghesuie să-i sugă sângele. Nimic nu s-ar afla, încrengătura complicităţilor ar suprima complet teama. Şi aşa se fură la drumul mare, darmite de n-ar fi presa!

Disperarea din spatele furiei

Ce manevră mârşavă a făcut Traian Băsescu! A transformat „scandalul Ridzi” într-un atac furibund la adresa presei. Şmecheria i-a servit pentru a evita incriminarea Monicăi Iacob Ridzi şi pentru a nu pomeni nicio vorbuliţă despre fiica dumnealui, Elena Băsescu, beneficiara unei bune părţi din publicitatea mascată, pusă la cale de Ridzi.

O mână întinsă

Suporterii „Bătrânei Doamne” pot răsufla uşuraţi. Pus în pericol de pretenţiile d-nei Lizica Mihuţ, rectorul Universităţii „Aurel Vlaicu”, manifestate zgomotos, parteneriatul public-privat dintre Consiliul Local Municipal şi Consiliul Judeţean, pe de-o parte şi Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, pe de alta, a fost parafat şi, implicit, UTA salvată de la colaps.