Sa fie prea tarziu pentru iubire ?

Te uiti la ea o saptamana, o luna si dupa inca o luna iti dai seama ca dupa-amiaza se intoarce singura de la servici, ca nu o asteapta nimeni, ca sambata face cumparaturile singura si tot singura isi duce masina la reparat.

Are o slujba buna, oamenii o cunosc si stimeaza si totusi nu e nici un barbat in viata ei. Si te intrebi daca nu cumva o fi divortata, sau sotul o fi plecat in strainatate, dar privirea, gesturile, sunt toate ale unei femei singure, care a invatat sa se descurce pe cont propriu si care desi mai spera ca barbatul mult asteptat sa apara intr-o zi, isi da seama ca timpul ei a trecut.

Si iti dai seama ca aceasta doamna poate fi oricine: fata de acu’ 20 de ani care sucea capetele baietilor, ori vesnic nemultumita care gasea fiecaruia cate un defect doar pentru a-si demonstra ca trebuie sa existe unul mai bun, unul mai frumos, unul cu mai multi bani, care s-o merite, ori fata tacuta si retrasa pe langa care baietii treceau fara s-o observe si care tanjea dupa o poveste de dragoste, dar nu se indura sa fie ea protagonista uneia.

Au crescut cu toate. Acuma poarta ochelari, nu mai au talia de atunci si parca nici starea aceea de spirit. Sunt singure si se intreaba cand a trecut viata pe langa ele, de ce nu le-a asteptat si ce va fi de acum inainte. Si fiecare incearca in felul ei sa remedieze situatia, una se casatoreste cu primul aparut, cu 15 ani mai in varsta decat ea si cu care isi da seama ca nu imparte decat patul si apartamentul, in rest nu au nimic in comun, alta cade fara sa-si dea seama in penibil, dandu-si ochii peste cap si incercand sa incapa in fuste uitate in dulap cu zece ani in urma si ajunge de rasul liceenilor (am vazut si femei la 50 de ani care, mandre ca pustani de 16 intorc capul dupa ele nu-si dau seama de rasetele infundate ale acestora si de semnele si coatele pe care si le dau unul altuia, ba mai mult, sunt chiar flatate) sau alta care adoarme in fiecare seara rugandu-se ca a doua zi sa-l intalneasca pe cel pe care il asteapta de o viata.

Uneori insa suntem prea mandri, prea orbi sau prea ghinionisti sa o intalnim si ne dam seama ca timpul nu mai este prietenul nostru, ca bluza decoltata de ieri maine poate nu se mai poarta si ca din ochi ni s-a sters acea sclipire plina de viata.