„Am început proiectul «Transhumanța» acum 20 de ani. Procesul realizării a fost și pentru mine o transhumanță: un deal – o vale, un suiș – un coborâș. Acum 20 de ani nu știam multe dintre lucrurile pe care le-am învățat pe drum. De exemplu, habar nu aveam ce înseamnă post-producția unui film documentar. Nu știam cât costă să faci un astfel de film. Dacă aș fi știut, nu l-aș fi început. Însă acest drum mi-a adus prieteni, bucurii și brânză bună. Mi-a plăcut în transhumanță; știind cum a fost l-aș relua de 20 de ori dacă ar fi posibil. În acești 20 de ani am fotografiat și filmat ciobani din 6 țări: România, Albania, Grecia, Turcia, Italia și Țara Galilor. Apoi am tipărit albumul «Ultima transhumanță» și am făcut mai multe expoziții foto. Acum 2 ani am terminat filmul „Ultima transhumanță”. Eu nu pot să mă opun dispariţiei transhumanţei, dar pot să încerc să o observ, atât cât a mai rămas”, ne-a transmis Dragoș Lumpan, care abia așteaptă întâlnirea cu spectatorii de la Cinematograful „Arta”.

„Transhumanța este drumul de câteva sute de kilometri pe care ciobanii îl parcurg toamna și primăvara între munte și câmpie, pentru a hrăni și proteja turmele de animale. Acum 10.000 de ani, în Orientul apropiat, omul a domesticit primele oi. Și a plecat cu ele la drum. Așa îi spun ciobanii transhumanţei. Drumul lor măsoară timpul și spațiul cu instrumente pe care noi le-am uitat. Oameni și turme pendulează între câmp și munte punând în mișcare un mecanism care ticăie de mii de ani și care e gata să stea. Ceasul transhumanței se oprește cu fiecare familie de ciobani care alege să nu mai meargă la drum. Dar, continuă să bată cu încăpăţânarea celor care incă mai dorm printre oi sub cerul liber. Cei care încă trăiesc sub stele și care sunt din ce în ce mai puțini. «Ultima transhumanță» spune povestea lor” – precizează reprezentanţii Centrului Municipal de Cultură Arad, organizator al proiecţiei de la Cinema „Arta”.