Efectele nu au întârziat sa apara, toate trei statele intrând
în clubul euro-atlantic înaintea României.
Primele state care au trecut cu adevarat la repudierea, judecarea si chiar
eliminarea din viata publica a mai-marilor regimului comunist au fost Germania
de Est si Republica Ceha.
Daca pentru fosta RDG reunificarea a oferit impulsul necesar, în Cehia,
legea lustratiei, adoptata în 1991, este un exemplu de asumare a trecutului,
care a avut un rol important în dezvoltarea ulterioara a statului de drept
si a economiei.
Legea lustratiei din Cehia interzicea fostei politii politice, informatorilor
si colaboratorilor acesteia, dar si secretarilor de partid si membrilor fostului
Comitet Central sa detina functii decizionale timp de 5 ani.
Rezistenta la schimbare a fost astfel mult limitata, cu atât mai mult
cu cât, la momentul respectiv, au fost eliminate peste 80.000 de persoane
din fostele structuri represive, fara ca procesul sa genereze tensiuni sociale.
Iar faptul ca prevederile acestei legi au avut consecinte benefice este cel
mai bine demonstrat de prelungirea ei, în 1996, pentru înca 5 ani.
Un proiect similar de lege a fost adoptat în 1994 în Ungaria, însa
efectele sale au fost mult reduse. Cu o mare întârziere a fost adoptata
legea lustratiei în Polonia, în 1997, iar prevederile acesteia erau
cu mult mai putin restrictive decât în alte state est-europene,
cerând demnitarilor si persoanelor publice doar sa declare daca au colaborat,
sau nu, cu politia politica a fostului regim comunist.
În Polonia, interzicerea ocuparii unei functii publice pentru o perioada
de 10 ani venea doar în conditiile ascunderii acestei colaborari. România
este unul dintre putinele state est-europene care nu a adoptat înca o
lege a lustratiei, fapt care a avut consecinte vizibile asupra etapelor de dezvoltare
în perioada de tranzitie.
realitatea.tv
Citiți principiile noastre de moderare aici!