Consiliul de Securitate, principalul organism de decizie al ONU, are 15 membri, dintre care cinci au statut de membru permament si drept de veto. Structura Consiliului este practic neschimbata de la crearea ONU, în 1945, iar extinderea acestuia ar fi urmat sa permita Natiunilor Unite sa reflecte mai bine realitatile lumii prezente si sa asigure o prezenta mai vizibila pentru tarile din lumea a treia.
Proiectul, care ar fi trebuit adoptat la summitul care începe miercuri la New York, se afla însa în continuare în impas.
Cea mai promitatoare versiune a fost cea depusa în iulie de G4 (grup format din Germania, Brazilia, India si Japonia), care propunea ca numarul membrilor Consiliului sa creasca la 25, cu sase noi membri permanenti fara drept de veto si patru membri nepermanenti. Conform acestei scheme, noile locuri de membri permanenti ar fi revenit tarilor G4, carora ar fi urmat sa li se alature doua tari desemnate de Uniunea Africana.
Aceasta versiune, sustinuta de aproape 40 de tari, printre care se numara Marea Britanie si Franta, ar avea nevoie de 53 de voturi din partea Uniunii Africane pentru a obtine majoritatea în Adunarea Generala a ONU. Tarile africane au insistat însa sa prezinte un proiect propriu, care prevede un Consiliu de Securitate format din 26 de membri, cu sase noi mandate de membru permanent cu drept de veto, dintre care doua ar urma sa revina unor tari africane, si cinci mandate nepermanente, dintre care doua sa revina tot unor tari africane.
Acest punct de vedere este însa considerat nerealist, deoarece actualii membri permanenti (China, Statele Unite, Franta, Marea Britanie si Rusia) refuza categoric acordarea dreptului de veto altor tari. În plus, G4 s-a lovit si de opozitia Statelor Unite si a Chinei. Administratia de la Washington, care vrea ca activitatea Consiliului de Securitate sa ramâna eficienta, nu doreste extinderea acestuia la mai mult de 20 de membri si insista ca principalul sau aliat din Asia, Japonia, sa obtina un mandat permanent fara drept de veto. Candidatura Japoniei este însa contestata de China, care îi reproseaza în continuare trecutul colonialist si cere, pentru adoptarea reformei, un consens care nu poate fi obtinut.
Un al treilea proiect, depus de un grup denumit “Uniti pentru consens” si sustinut puternic de Canada, prevede extinderea Consiliului cu înca zece noi membri nepermanenti, alesi pentru mandate de câte doi ani, dar cu posibiltiatea de a fi realesi imediat dupa expirarea mandatului. Din acest grup fac parte, în principal, tari care contesta pretentiile statelor din G4 -Italia, Argentina, Mexic, Pakistan, Coreea de Sud.
Surse diplomatice sustin însa ca propunerea G4 a fost subminata de opozitia comuna a Chinei si Statelor Unite, dar membrii G4 nu renunta la lupta. Secretarul general al ONU, Kofi Annan, a recunoscut, în august, ca decizia privind reforma nu va putea fi adoptata la summit, însa a cerut statelor membre “sa ramâna mobilizate” si “sa încerce sa ajunga la un compromis, în termen de un an”.
Sursa: Mediafax
Citiți principiile noastre de moderare aici!