Moartea lui Hariri şi eliberarea Libanului

Moartea reformistului avea să declanşeze însă mişcările care au dus la sfârşitul dominaţiei siriene în Liban.

Atentatul a avut loc într-un moment crucial pentru Liban: ţara se pregătea de alegeri legislative, iar Siria, care exercita o mare influenţă asupra vecinului său, era periodic acuzată de Statele Unite că susţine terorismul.

Chiar dacă preşedintele sirian Bashar al-Assad a denunţat formal teribilul act criminal , după moartea lui Hariri s-a vorbit tot mai des de implicarea unor înalţi responsabili sirieni şi libanezi în complotul care l-a eliminat pe Rafik Hariri.

O anchetă ulterioară a ONU, aflată încă în desfăşurare, n-a făcut decât să confirme această ipoteză. La 2 luni după asasinarea fostului premier libanez, sub presiunea populară şi internaţională, Siria a fost constrânsă să-şi retragă trupele din Liban.

Totuşi, criza care a dus la retragerea siriană începuse încă din septembrie 2004, când Consiliul de Securitate adopta rezoluţia 1.559. Aplicarea textului însemna retragerea totală a forţelor siriene prezente în Liban din 1976, încetarea implicării siriene în procesul electoral libanez şi dezarmarea Hezbollah-ului pro-sirian.

Damascul nu ar fi acceptat nici una dintre aceste prevederi, însă, după moartea lui Hariri, sute de mii de libanezi au ieşit în stradă pentru a cere retragerea Siriei din politica libaneză. Damascul a sfârşit prin a ceda, iar la 24 mai o echipă a Naţiunilor Unite a confirmat retragerea militarilor sirieni.

Alegerile legislative din perioada 29 mai – 19 iunie au fost ulterior câştigate de coaliţia condusă de Saad Hariri, fiul fostului premier.