UE zice – OK cu accent american după un telefon direct de la Washington, Turcia începe negocierile, Croaţia şi ea, după ce brusc, Tribunalul Penal Internaţional constată că Zagrebul a devenit cooperant, liderii UE se felicită, criza a trecut, începe
Euforia e spulberată la scurt timp de arhitectul Constituţiei europene, Valery Giscard D Estaing, care avertizează că francezii au respins vehement ideea Turciei în UE, la recentul referendum, şi că nu asta … era ideea, când s-au pus bazele Uniunii Europene, că UE se va transforma într-o zonă de liber schimb, şi că atât va mai rămâne din visul unei Europe unite politic.
Au urmat jurnaşliştii ruşi şi greci, care au scris negru pe alb că americanii au băgat Turcia în UE. Apoi, presa turcă mai radicală, care a ridiculizat Valsul vienez şi a subliniat că turcii … au mai ajuns o dată la porţile Vienei. Compromisul la care s-a ajuns – deşi previzibil pentru analişti – a venit totuşi greu. La timp însă, având în vedere că după britanici – susţinători ai Turciei, ar fi urmat la şefia UE.
Politic vorbind, un semnal negativ dat Turciei ar fi fost periculos. După reforme economice occidentale şi o deschidere totală faţă de Occident, după aspiraţii de model de democraţie musulmană, un NU spus turcilor ar fi fost frustrant şi nejustificat. Urmează însă, 10 ani de negocieri, iar cum lucrurile se schimbă în politica externă de la o zi la alta – am şi văzut ieri – vom mai vorbi cu siguranţă despre Turcia europeană câţiva ani de-acum încolo.
Citiți principiile noastre de moderare aici!