Pentru Partidul Laburist, Blair rămâne liderul care a adus trei victorii electorale consecutive şi care a supravegheat deplasarea partidului de la stânga tradţională spre centrul eşichierului politic din Regatul Unit.
Pentru britanici în general, amintirea lui Tony Blair se leagă, în egală măsură, de contribuţia sa la pacificarea Irlandei de Nord şi de participarea armatei britanice la campania militară condusă de SUA în Irak.
La 2 mai 1997, noul prim-ministru Tony Blair devenea cel mai tânăr şef de cabinet al Marii Britanii din ultimele două secole. Lui i se datorează, printre altele, transformarea Britaniei inerte în “cool Britania”, prin prezenţa sa publică degajată.
Blair a dezvoltat şi conceptul de “intervenţionism umanitar” care a justificat participarea intensă a armatei britanice la bombardamentele NATO asupra Serbiei, din timpul războiului din 1999.
Tandemul Blair-Brown se află la originea boomului economic al Regatului de la începutul mileniului, după ani de recesiune sub guvernele conservatoare. Relaţia dintre cei doi este însă dificilă, rivalitatea dintre ei fiind adesea incriminată pentru diverse lacune în eficienţa actului de guvernare.
Punctele slabe ale guvernării Blair rămân campania din Irak, pentru care premierul este perceput ca fiind servil Casei Albe, dar şi Blair însuşi: este primul locatar în exerciţiu din Downing Street 10 interogat de poliţie într-un scandal de corupţie.
Principala misiune a succesorului lui Blair în fruntea laburiştilor va fi refacerea imaginii partidului, înaintea alegerilor generale din 2010. Este de aşteptat ca Blair să părăsească definitiv guvernul în luna iunie.
realitatea.net
Citiți principiile noastre de moderare aici!