A murit Monica Lovinescu

Monica Lovinescu, fiică a criticului Eugen Lovinescu, a fost o cunoscută ziaristă, critic literar şi comentatoare de radio.

După instaurarea regimului comunist în România, se refugiază în Franţa, în septembrie 1947 ca bursieră a statului francez, iar în primele zile ale anului 1948 cere azil politic. Colaborează aici cu articole şi studii despre literatura română şi despre ideologia comunistă care aservise România, publicând în revistele: “East Europe”, “Kontinent”, “Preuves”, “L Alternative”, “Les Cahiers de l Est”, “Temoignages”, “La France Catholique”. Este autoarea capitolului despre teatrul românesc din “Histoire du Spectacle” (Encyclopedie de la Pleiade, Gallimard). Traduce cărţi româneşti sub pseudonimele Monique Saint-Come şi Claude Pascal. Colaborează la revistele româneşti din exil: “Luceafărul”, “Caiete de dor”, “Fiinţa românească”, “Ethos”, “Contrapunct”, “Dialog”, “Agora”.

Din anul 1951 şi până în 1974, colaborează la emisiunea în limba română a Radiodifuziunii Franceze, ca şi la redacţia centrală a emisiunilor pentru Europa răsăriteană. Începând din anii 60, colaborează la Radio Europa Liberă unde avea două emisiuni săptămânale: “Actualitatea culturală românească” şi “Teze şi Antiteze la Paris”, care au avut o puternică influenţă în viaţa culturală a României, privată de informaţii asupra evenimentelor culturale şi politice din occident.

O parte din cronicile literare Radio, difuzate de Monica Lovinescu, au apărut în volumul Unde scurte (Ed. Limite, Madrid, 1978). Monica Lovinescu a scris partea consacrată Istoriei teatrului românesc în Histoire des spectacles (Pléiade, Ed. Gallimard, 1965). Pentru întreaga sa activitate de ziaristă şi critic literar, Monica Lovinescu a fost distinsă cu Diploma de Onoare pe anul 1987 a “Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte”. Din anul 1990 editura Humanitas a început să-i publice cărţile, jurnalul şi cărţile de studii şi articole citite la Europa Liberă.