Propunerea canonizării a fost făcută de Înalt Prea Sfinţia sa Bartolomeu, Mitropolit al Clujului, Crişanei şi Maramureşului, şi aprobată de Sfântul Sinod.
Cuviosul Pahomie, născut în anul 1674 în satul Gledin din ţinutul BIstriţei, a trăit în vremea când religia creştin ortodoxă era prigonită şi nu era acceptată în Transilvania. Din această cauză a trecut în Moldova, devenind călugăr şi egumen la Mănăstirea Neamţ, şi ulterior episcop al Romanului. Pahomie a fost ucenicul Sfântului Dimitrie al Rostovului şi l-a uns domn pe Nicolae Mavrocordat la 8 noiembrie 1711. A plecat în pribegie la Kiev unde a şi murit pe 14 aprilie 1724.
Moaştele lui sunt păstrate în paraclisul Sfântului Ştefan din complexul de biserici Lavra Pecerska. Istoricul Nicolae Iorga afirma despre ierarhul Pahomie că a fost cel mai de seamă cărturar dintre clericii moldoveni din acel timp.
Citiți principiile noastre de moderare aici!