În cea de-a cincizecea zi de la Învierea Lui Hristos, în Ierusalim, când Duhul Sfânt a venit în lume și S-a pogorât peste Sfinții Apostoli, s-a întemeiat Biserica lui Hristos.

Cincizecimea constituie originea Bisericii și modelul ei, deoarece în jurul apostolilor, în adunare, erau prezenți și cei dintâi ucenici creștini. Duhul Sfânt a fost dăruit comunității apostolice primare (Fapte 4, 31) înzestrând-o cu tot ce era necesar organismului creștin: propovăduirea Evangheliei, Tainele, harismele, diaconia.

Biserica își trage viața ei lăuntrică din continua actualizare a cincizecimii, prin invocarea Duhului Sfânt. De aceea ‘noi putem celebra în orice vreme Cincizecimea’, spune Sfântul Ioan Hrisostom (‘Dicționar de Teologie Ortodoxă’ – Despre Sfânta Cincizecime).

Existența istorică, continuitatea cu apostolii și orice acțiune sacramentală a Bisericii depind acum de invocarea Duhului Sfânt.

Deci ce trebuie să știm noi despre Sfântul Duh?

Că este a treia persoană a Preasfintei Treimi, că purcede de la Tatăl și că a fost trimis în lume prin Fiul, după înălțarea Sa la cer, spune Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria.

Dar de ce a venit pe pământ la zece zile după Înălțarea Domnului?

Pentru că Fiul lui Dumnezeu, când S-a înălțat la cer, a zăbovit câte o zi la fiecare din cele nouă cete îngerești pentru a le înnoi și bucura prin Învierea Sa. A zecea zi, spun unii Sfinți Părinți, după ce Fiul S-a așezat de-a dreapta Tatălui pe tronul slavei Sale, a trimis pe Duhul Sfânt în lume.

De ce se numește Sfântul Duh ‘Mângâietorul’ și ‘Duhul Adevărului’?

Pentru că Duhul Sfânt mângâie pe creștini cât sunt pe pământ. El mângâie mamele care nasc și cresc copii, mângâie pe copiii orfani, pe săraci, pe infirmi, pe văduve și pe cei bolnavi și pe bătrâni. Duhul Sfânt mângâie și întărește în credință și în răbdare pe mucenicii care rabdă grele chinuri și își dau viața pentru Hristos. Duhul Sfânt mângâie pe credincioși, pe călugări și pe slujitorii Bisericii în timpul rugăciunii și al grelelor ispite care vin asupra lor de la diavol, de la oamenii răi și din firea lor înclinată spre păcat. Duhul Sfânt mângâie inimile celor smeriți și râvnitori pentru Hristos și mustră prin conștiință pe cei păcătoși care nu se pocăiesc.

Duhul Sfânt se numește ‘Duhul Adevărului’ pentru că prin El se mărturisește și se apără dreapta credință pe pământ, se întăresc dogmele ortodoxe, se vestește Sfânta Evanghelie în lume, se inspiră sfinții, proorocii, ierarhii, preoții și cuvioșii care păstoresc Biserica lui Hristos, care vestesc cele viitoare și povățuiesc sufletele pe calea mântuirii. Pe toate le sfințește, le îndreptează și le călăuzește ‘la tot adevărul’ Duhul Sfânt, care rămâne cu noi ‘în veac’, adică și pe pământ și în cer, după mutarea noastră la cele veșnice.

Duhul Sfânt ‘va mărturisi’ despre Hristos că este Fiul lui Dumnezeu Mântuitorul și Judecătorul lumii și ‘va vesti’, adică va descoperi celor aleși tainele Sale cele viitoare.

Dar de ce a venit Sfântul Duh Duminica și în chip de limbi de foc s-a așezat pe capetele Sfinților Apostoli aflați în foișorul Cinei din Ierusalim?

Domnul a înviat Duminica, în ziua cea dintâi a săptămânii, și tot Duminica pe la orele nouă dimineața S-a coborât Duhul Sfânt peste Apostoli, ca să sfințească această zi, ca zi de odihnă veșnică a creștinilor în locul sabatului Legii Vechi și să ne îndemne Duminica dimineața, mai ales la biserică, pentru a asculta Sfânta Liturghie și cuvântul de învățătură din Evanghelie.

Limbile de foc ce s-au așezat peste Apostoli ‘a un vuiet și suflare de vânt ce vine repede’ (Fapte 2, 1-4) simbolizau focul Duhului Sfânt ce avea să ardă toată necredința, tot eresul și păcatul în lume.

Prin limbile de foc ale Duhului Sfânt s-au sfințit cei doisprezece Apostoli, s-a întemeiat în lume Biserica și urma să se hirotonească diaconi, preoți și episcopi. Prin acest foc dumnezeiesc urmau să se săvârșească cele șapte Taine ale Bisericii și să se reverse peste creștini harul mântuitor al Duhului Sfânt. (surse: Predica Părintelui Cleopa Ilie la Duminica Pogorârii Duhului Sfânt – https://doxologia.ro; ‘Dicționar de Teologie Ortodoxă’, Ion Bria, 1994).

Sursa: AGERPRES