Datele Institutului Naţional de Statistică (INS) arată că în 2017 valoarea totală a importurilor României a fost de 75,6 miliarde de euro, din care 8,7% (6,5 miliarde de euro) au reprezentat importurile de produse alimentare, băuturi şi tutun. Iar valoarea totală a exporturilor României a fost de 62,6 miliarde de euro, din care 7,8% (4,8 miliarde de euro) au reprezentat exporturile de produse alimentare, băuturi şi tutun.

Raportând importurile alimentare de 6,5 miliarde de euro la exporturile de 4,8 miliarde de euro realizate anul trecut, a rezultat un deficit comercial la capitolul alimente de 1,7 miliarde de euro – şi acesta este un record al perioadei postdecembriste.

Tot din statisticile oficiale poate fi extrasă şi explicaţia pentru aceste recorduri: producţia industrială a fost net depăşită de crerea internă de consum. Astfel, producţia industriei alimentare autohtone a crescut, în 2017, cu doar 1,1% faţă de 2016, în timp ce vânzările de produse alimentare au crescut de șase ori mai mult, respectiv cu 6,8%.

Per total, importurile de produse agroalimentare au însumat 6,5 miliarde de euro în 2017, după ce în 2016 fuseseră de 5,8 miliarde de euro, în 2015 fuseseră de 5,3 miliarde de euro, iar în 2014 fuseseră de 4,5 miliarde de euro, 2014 și 2015 fiind considerați ani agricoli cu producții slabe din cauza secetei.

În aceşti ultimi ani, România a consemnat încă un fenomen inedit, care a impulsionat importurile de alimente: necesarul de consum al familiilor din micile gospodării rurale a depăşit producţia din propria grădină chiar şi la tradiţionalele fructe, legume şi alte produse agricole, astfel că ţăranii au ajuns să le cumpere tot de la retaileri, pe lângă alimentele de bază. Iar retailerii se aprovizionează cu precădere din import.

La toate aceste cauze am putea adăuga şi creşterea continuă a salariilor mici, câştigate cu precădere de angajaţii din mediul rural. Avem, astfel, reţeta aproape completă a importurilor de mâncare accelerate chiar şi de ţăranii care ar trebui să fie, de fapt, susţinătorii producţiei agricole autohtone. Deocamdată, sunt zone întregi din ţară neacoperite de reţelele mari de retail, din cauza drumurilor proaste, investiţiilor reduse în logistica necesară şi, nu în ultimul rând, concurenţei acerbe făcute, încă, de micii comercianţi. Aceştia mai au încă un cuvânt greu de spus pentru că, dincolo de proximitate, oferă servicii pe care supermarketurile nu le pot asigura, cum ar fi plata la salariu sau pensie, cunoscută sub numele de plată pe caiet. Comerţul tradiţional, aprovizionat din surse locale, începe să piardă teren încet, dar sigur, în fața celui modern, aprovizionat din import.

„Situația din sectorul alimentar autohton îl relevă a fi unul dintre cele mai puțin performante la nivel european, în pofida potențialului agricol ridicat al României”, arată un capitol special din Raportul asupra inflației, publicat vineri de Banca Națională a României (BNR).

Avansul recent al consumului intern de produse alimentare, care a beneficiat atât de stimulente generale (precum creșterile de venituri), cât și de stimuli specifici (extinderea cotei reduse a TVA la nivelul tuturor bunurilor alimentare), s-a oglindit într-o măsură relativ redusă în activitatea industriei alimentare, astfel încât surplusul de cerere a fost acoperit în cea mai mare parte din importuri. „Această evoluție a readus în prim-plan situația din sectorul alimentar autohton, domeniu pe care și alți indicatori de competitivitate (cota de piață la export, avantajul comercial, productivitatea) îl relevă a fi unul dintre cele mai puțin performante la nivel european, în pofida potențialului agricol ridicat al României”, arată banca centrală.

Potrivit BNR, principalele dezechilibre identificate vizează patru categorii de produse: legume și fructe, cafea și cacao, lapte și produse lactate, respectiv carne și preparate din carne (Grafic B). „Deși există situații (fructe exotice, cafea, cacao) în care contribuțiile la deficitul comercial pot fi privite ca având un caracter firesc, explicabil pe seama condițiilor climaterice ale țării noastre, în majoritatea cazurilor deficitele ascund probleme de competitivitate de natură structurală, care afectează lanțul de producție, în special în amonte. Astfel, în cazul grupei de fructe și legume (care explică o treime din deficitul comercial generat de mărfurile alimentare) este surprinzătoare contribuția dominantă a produselor cu tradiție pe plan local, precum mere, struguri, tomate, cartofi. Făcând abstracție de influența factorului sezonier, la toate aceste culturi, producția din ultimii 10-20 de ani a stagnat sau chiar a scăzut, fenomen asociat, în primul rând, absenței unor câștiguri în planul randamentelor, la care se adaugă restrângerea, în general, a suprafețelor cultivate, inclusiv a suprafeței serelor”, se precizează în documentul BNR.

Deși România dispune de un potențial agricol ridicat în raport cu majoritatea statelor europene, valorificarea acestuia rămâne printre cele mai scăzute, randamentele obținute de fermierii locali (calculate ca raport între producția obținută și suprafețele cultivate/efectivele de animale sacrificate) fiind printre cele mai reduse din UE, sub cele ale Poloniei și Ungariei.

O explicație este dată, potrivit BNR, de nivelul foarte scăzut al investițiilor directe orientate către cultivarea legumelor și a fructelor, respectiv creșterea animalelor, în contrast, de pildă, cu influxurile care au vizat cultura cerealelor și a plantelor oleaginoase – domenii care, de altfel, au o contribuție pozitivă la soldul comercial extern. „Mai departe, deși receptoare a unor fluxuri de capital în creștere, industria alimentară este caracterizată în continuare de un nivel de productivitate aflat mult sub media europeană, rezultat al gradului scăzut de tehnologizare a capacităților de producție existente, astfel încât opțiunea pentru importuri sau relocarea unor segmente de activitate în alte țări europene se profilează ca fiind de multe ori mai rentabilă. Ca atare, expansiunea cererii de consum interne a fost însoțită, în mod neobișnuit, de o subutilizare a capacităților de producție”, a mai arătat banca centrală.

La conferința de lansare a Raportului asupra inflației, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat: „Deficitul comercial ne preocupă foarte mult. A crescut acolo unde am crede că avem potențial – la alimente și produse agroalimentare. Ce m-a frapat este că România importă foarte multe mere. Avem 14% din suprafața pe care se cultivă mere în Uniunea Europeană, dar livrăm doar 3% din producție. Asta înseamnă, desigur, și îmbătrânirea livezilor, dar și o competitivitate foarte scăzută a prețurilor”.