Începutul de an aduce o veste tristă pentru suflarea fotbalistică arădeană. Eugen Pojoni (Jenö Pozsonyi), unul dintre cei mai respectați fundași din istoria UTA-ei, s-a stins din viață la Budapesta, lăsând în urmă o carieră impresionantă și amintirea unui jucător emblematic.

Născut la 1 ianuarie 1942, la Reghin, în județul Mureș, Eugen Pojoni și-a început drumul în fotbal la Avântul Reghin, unde a evoluat între anii 1957 și 1961. Talentul și seriozitatea sa l-au propulsat rapid spre fotbalul mare, iar în 1962 a semnat cu Viitorul București, bifând un meci în Divizia A. În același an a ajuns la Crișul Oradea, club la care a evoluat până în 1967, în primele două eşaloane.

Evoluțiile solide ca fundaş central l-au adus în atenția cluburilor importante din țară, iar prestațiile sale i-au adus convocări la naționala de tineret a României.

După un an de zile în care transferul la UTA i-a fost blocat, ajunge la Arad, club la care avea să cunoască adevărata consacrare. Între 1967 și 1977, Pojoni a îmbrăcat tricoul alb-roșu în 247 de meciuri de campionat, reușind să marcheze 9 goluri — o performanță remarcabilă pentru un fundaș central. Are în palmares două titluri de campion al României, în sezoanele 1968–1969 și 1969–1970. A fost, de asemenea, prezent în meciurile din cupele europene, inclusiv în confruntările memorabile din Cupa Campionilor Europeni, care au dus faima Aradului pe marile stadioane ale continentului.

Supranumit „apărătorul de fier”, Eugen Pojoni a fost apreciat pentru dârzenia, corectitudinea și devotamentul său față de culorile roş-albe. A rămas în inimile suporterilor ca un simbol al ultimei generații de aur a UTA-ei.