Odată cu ridicarea amenzilor, arădenii par să fi uitat în mare parte și de virus. Dacă până pe 1 iunie au fost ținuți în case și la distanță prin amenzi și ordonanțe militare, relaxarea a arătat că de fapt arădenii nu se temeau de epidemie, virus și de cât de contagioasă ar fi această nouă boală, ei se temeau doar de amenzi. Așa se face că în prima zi în care parcurile s-au deschis, concetățenii mei au uitat de distanțare, de măști și alte măsuri de siguranță. Zonele de joacă pentru copii au fost supra-aglomerate, la fel ca băncile cu mese de pe spațiul verde. Găștile s-au adunat în jurul unei sticle de bătură carbogazoasă la 2 litri și vreo 2 pungi de semințe. Fără limită de persoane la o singură masă, fără vreo evidență a celor prezenți și fără picior de jandarm, polițist local sau vreo altă autoritate care să vină măcar cu o recomandare privind minima păstrare a distanțării.
Ce-am mai văzut în prima zi de relaxare? Raliuri pe pistele de biciclete și o zonă verde de pe Malul Mureșului precum o stupină. Mult zumzet și prea multă lume. 1 iunie ar fi trebuit să fie ziua în care noi să ne dăm examenul responsabilității civice și pare-se că l-am picat.
N-am mai simțit fiorul virusului și amenda care ne sufla în ceafă, așa că am renunțat la orice instinct de auto-conservare și fără să ne punem măcar vreo minimă probemă a siguranței, am dat iama în parc.
Din păcate, în această frenetică mișcare spre recâștigarea libertății îngrădite în perioada pandemiei, s-a pierdut și educația. Cei șapte ani de-acasă au rămas probabil uitați în izolare și în urma unei prime zile de libertate, imaginea parcurilor arăta că de fapt metehnele consumatorului de semințe nu s-au schimbat. Mizeria și gunoaiele aruncate pe spațiul verde au venit să confirme, dacă mai era nevoie, că obiceiurile bune se deprind greu și cele proaste nu se uită niciodată.
Mi-ar fi plăcut să-i găsesc pe arădeni cu un dram de respect în plus, în primul rând față de ei și apoi față de ceilalți. Mi-ar fi plăcut să văd solidaritatea despre care s-a vorbit în ultimele zile transpusă într-o responsabilizare civică. Dar, din păcate virusul nu ne-a învățat decât că ne temem de amenzi, în rest ar trebui să îi dăm crezare lui Aristotel care spunea că „suntem ceea ce facem în mod repetat”.
1 iunie ar fi trebuit să fie ziua în care noi să ne dăm examenul responsabilității civice și pare-se că l-am picat
Trimite articolul
X
Chris says: O mai lungiti mult cu virusul? Lasati dracului povestile cu virus si pandemii, nu mai prostiti lumea. Lasati copiii sa se joace si lumea sa-si traiasca viata, doar tembelii mai cred in manipularea voastra ordinara. Ce dracu vreti defapt, sa se sature lumea de resteictii si tot felul de impuneri aberante si sa inceapa revolte ca in US? Vedeti ca mamaliga explodeaza greu dar si cand explodeaza dracu va ia pe toti…
Fiipefaza 
abc says: GREU CU TREZITUL, DEGEABA AVEM IMNUL CU TREZITUL CA LA NOI SE DOARME PE BANI SI SE LUCRA PE DEGEABA…UNDE MORALA< CULTURA SI SPIRIT CIVIC ….MAI DEGRABA DESCONSIDERARE< EGOISM< CINISM SI RASISM…ASTIA SUNTEM DACA NE COMPLACEM IN CLOACA IDIOTILOR
-
asklepios says:
Asta e cea mai tare metafora! Se doarme pe bani si se lucreaza pe degeaba! hahaha
#cugetdecinumairezist says: Titlul e de fapt corect si reflecta realitatea. Din pacate nu s-a inventat pana acum un virus care sa aiba vreun efect benefic asupra retardului mental al mancatorilor de seminte care arunca cojile pe jos sau altor “cetateni” decerebrati care nu au nici un respect pentru natura sau pentru concetatenii lor mai educati si isi imprastie mizeriile peste tot… pe astia nu-i schimba nici o molima.
