. Fără victorie, calificarea echipei naţionale la Mondialul din Africa de Sud este ratată. Sigur, n-am ratat-o la Paris, dar înaintea acestei întâlniri mai era o şansă. Mică, firavă, teoretică, vis disperat.
Puteam mai mult? Răspunsul trebuie să-l dăm ferindu-ne să intrăm pe tărâmul perfid al speculativului. Al lui „dacă şi cu parcă”. La fel de bine putem să ne întrebăm dacă nu cumva putea fi mai rău. Şi chiar se putea să fie şi mai rău! De aceea, mai corect şi mai util este să ne uităm în oglindă şi să încercăm, cu luciditate, să vedem cine, ce şi cum suntem.
Echipa de la Paris a fost reprezentanta unei ţări răvăşite de eşecuri. A unui stat care nu cunoaşte cuvântul „organizare”, seriozitate, competenţă. Ca atare, fotbalul românesc este, ineluctabil, imaginea fidelă a realităţilor româneşti. Cluburi slab organizate, sub toate aspectele, muncă la întâmplare. Şi apoi, patronii cluburilor! Diletanţi, inculţi ori semidocţi, nişte neserioşi care şi-au făcut din fotbal o jucărie de copil răzgâiat.
Meciul cu Franţa ne-a reconfirat că echipa noastră naţională a câştigat un antrenor. Indiscutabil, Răzvan Lucescu are har pentru această meserie. Un antrenor este mare atunci când ştie bine ce să ceară jucătorilor şi când aceştia îi răspund pe măsură. Lucescu jr. are capacitatea de a-şi mobiliza jucătorii, făcându-i să se dăruiască total în teren. Are „ochi”, este capabil să vadă calităţile unui jucător dincolo de ceaţa care-i împiedică pe alţii să privească şi să înţeleagă. Vezi descoperirea lui Apostol, redescoperirea lui Ghioane etc. Serios, îi plac doar serioşii, nu neserioşi ori moftangii precum Ad. Cristea, Tamaş, Fl. Costea…
Calificarea e ratată. Răzvan Lucescu poate porni să reconstruiască o echipă capabilă să obţină calificarea la CE din 2012. Cu două victorii şi egalul de la Paris, de când e pe banca tehnică, îi asigură liniştea şi încrederea în reuşita acestui demers.
T.M.
Citiți principiile noastre de moderare aici!