Chestiunea monumentului

„Nu mai avem timp pentru tot felul de variante care sa satisfaca unele
grupuri (…) Timpul trece si riscam sa pierdem banii pe care i-am obtinut”,
puncta senatorul democrat. De apreciat interventia dumnealui, dar si surprinzatoare.
Pentru ca se naste întrebarea: ce a dorit senatorul Iotcu prin interventia
publica? Mai limpede spus, pe cine a dorit dumnealui sa împinga de la
spate, când tergiversarea deciziilor este a Primariei?

Oricât am întoarce chestiunea pe o parte si pe cealalta, tinta
este tot primarul Gheorghe Falca. Sa nu fi îndraznit senatorul Iotcu sa-i
atraga atentia colegului sau de partid ca zilele intra în sac si banii
se duc pe apa sâmbetei? Sau, dimpotriva, i-a atras atentia, însa
Gheorghe Falca n-a urnit lucrurile nici macar pentru a stabili odata amplasamentul
si, de aceea, a pus presiune publica pe primar? Se poate si asta. Cert este
ca, întâmplator ori ba, primarul a organizat o dezbatere publica
în problema amplasamentului.

 

Din câte întelegem, concluzia acelei dezbateri ar fi optiunea majoritatii
pentru Piata Podgoria. Subscriem, daca ni se permite dreptul la opinie, pentru
acest amplasament, neexcluzând total nici varianta amplasarii monumentului
în fata Primariei. Varianta Piata Avram Iancu este una neavenita.

Aradul si asa e sarac în monumente, si asa este destul de neatractiv
din punct de vedere turistic, încât sa-si permita sa înlocuiasca
un monument cu altul, ca sa nu mai vorbim de costurile ridicate pe care le-ar
presupune translatia Monumentului Ostasului Român pe un alt amplasament.

Piata Podgoria este generoasa, ca spatiu si ca pozitionare, intersectiile,
Catedrala Ortodoxa si lacul putând sa confere monumentului atribute valorizatoare.

 

Ar fi o prostie ca primarul ori altii sa refuze aceasta solutie pe motiv ca
ea a fost aleasa de PSD, iar Ion Iliescu a pus piatra de temelie. Sau pentru
ca, dupa doi ani de gândire si razgândire s-ar ajunge de unde s-a
plecat. Orgoliile n-au ce cauta când e vorba de a gasi o solutie optima
– în aceasta chestiune, sau în oricare alta care priveste municipiul
nostru.

Prin urmare, sa chibzuim, cu luciditate, fara patima si fara resentimente si
sa oferim CLM posibilitatea de a adopta cât mai curând hotarârea
privind amplasamentul. Nu de alta, dar tot senatorul Iotcu atragea atentia si
asupra numeroaselor etape care urmeaza dupa alegerea amplasamentului: studiu
de fezabilitate, apoi concursul de la Ministerul Culturii si Cultelor, plus
obtinerea a tot felul de avize si autorizatii. Într-adevar, deja suntem
în ceasul al doisprezecelea si fondurile alocate sunt periclitate de neputinta
noastra de a le utiliza.

A cui este vina pentru situatia de dificultate ce a fost creata? Nu mai are
importanta. Tot ce conteaza acum este ca primarul nostru, administratia locala
sa-si faca timp si pentru aceasta chestiune.

Tristan Mihuta