S-a ajuns în această situaţie din vina partidelor, a liderilor lor, care, de câţiva ani încoace, în loc să-i instruiască pe tineri, măcar la nivel minim, să le explice ce înseamnă politică, politici, doctrine, programe şi platforme, doar îi folosesc pe post de lipitori de afişe sau răspândaci şi aplaudaci a tot ceea ce spun şi fac şefii. Tinerii sunt „căliţi” în lupte de hărţuire a duşmanului, învăţaţi să arunce replici batjocoritoare, de-a dreptul infantile, injurii şi calomnii la adresa oricui nu face parte din partidul lor. Aceasta cred ei că este lupta politică, aşa cred ei că, drept răsplată, vor primi funcţii în partid şi locuri pe listele de consilieri sau posturi călduţe la instituţiile deconcentrate, cu perspectiva de a ajunge inclusiv în parlament sau în guvern.

Unii chiar ajung, dar nivelul lor este atât de catastrofal încât fac praf şi pulbere tot ce ating.Iar după ce se mai „coc” se dau drept modele de viaţă pentru tinerii pe care, la rândul lor, îi vor folosi pe post de lipitori de afişe, aplaudaci şi răspândaci. Aşa a ajuns România de astăzi să nu mai aibă adevăraţi oameni politici, oameni de stat, care să pună umărul la propăşirea, nu la prăbuşirea ţării şi a naţiunii. Convingerea că politica este cel mai simplu şi mai sigur drum spre înavuţire este puternic înrădăcinată şi alimentată de mulţimea de privilegii pe care clasa politică şi le-a dat, prin legi făcute de către ea, exclusiv în folosul ei.Cetăţeanul de rând este oripilat de tot ce vede şi aude, aşa că ajunge să aibă pretenţia ca strada să facă legile, să dicteze politicienilor, parlamentului şi guvernului, să impună, cu ciomagul şi securea, legi pe care el le crede drepte şi normale.Iar acesta este cel mai sigur drum spre iad, inclusiv pentru cetăţean.

„Convingerea că politica este cel mai sigur drum spre înavuţire este puternic înrădăcinată”