Uneori stăm să ne gândim de unde ni se trag anumite evenimente de viață, ne întrebăm, poate, de ce ni se întâmplă tocmai nouă, tocmai atunci, cu o forță copleșitoare, căreia parcă nu putem să i ne opunem. Simțim cum se scurge pământul de sub noi, cum pierdem controlul și pentru că nu găsim o explicație logică, rațională tindem să dăm vina pe soartă: Așa ne-a fost scris în stele! Așa o fi vrut Dumnezeu! Așa trebuia să se întâmple! Și este firesc să procedăm astfel, pentru că trebuie să găsim o ancoră de care să ne prindem și care să ne scoată la liman. Uneori este mai simplu așa, fără cercetări suplimentare.

Dacă însă vă propuneți să porniți pe drumul căutătorilor de răspunsuri, vă sugerez să vă aplecați asupra familiei voastre de origine, dând înapoi filele istoriei cu trei-patru generații, dacă e posibil, pentru a vedea mai bine cursul evenimentelor și al relațiilor din trecutul părinților, bunicilor și al străbunicilor. Vă pun în vizor această regresie în timp cu atât mai mult în situația în care intuiți că în familia voastră ar exista vreo poveste despre care nu se vorbește, un secret pe care toți membrii au încercat, voluntar sau involuntar, să îl țină în taină, să îl uite, să îl facă inexistent. Abordarea transgenerațională numește acest secret de familie „fantoma din dulap”, un termen care a ajuns să simbolizeze orice tip de traumă nedepășită sau procesată incorect de către vreun membru al familiei și care, de-a lungul generațiilor, ajunge să îi influențeze, practic să îi bântuie pe ceilalți membri ai familiei, prin manifestările emoționale și comportamentale de neînțeles ale celui suferind. Imaginați-vă, de exemplu, o femeie care de-a lungul copilăriei sale s-a simțit respinsă, neacceptată și neiubită de tatăl ei, iar acum, la vârsta adultă, se găsește în pragul unui divorț. Nu știe cum a ajuns în această situație, dar printr-o oarecare conjunctură află că mama sa a mai fost căsătorită o dată, cu puțin timp înainte de nașterea sa (deși mesajul care ei i s-a transmis a fost acela că mama a avut doar o singură căsnicie), iar mariajul cu tatăl oficial a intervenit imediat după divorțul mamei de către primul bărbat. Pe lângă faptul că această femeie îi rămâne loială mamei, prin repetarea inconștientă a experienței divorțului – cu toate că nu știa despre cel a al mamei –, ea se va confrunta și cu o serioasă criză de identitate, datorită nesiguranței privind identitatea tatălui ei biologic și a minciunii care aruncă o umbră de incertitudine asupra trecutului ei.

Copiii care intuiesc existența unui secret familial pot fi cuprinși de nesiguranță și angoasă, stări care se manifestă prin simptome psihosomatice, crize de furie intense, și care, în timp, pot duce la dezvoltarea unor tulburări de personalitate.

„Abordarea transgenerațională numește acest secret de familie <fantoma din dulap>”