De ce sunt drumurile cum sunt? Din lipsă de fonduri vor zice unii, dar nu demult scriam că la CJA au rămas, la finele anului, 100 de miliarde de lei destinate drumurilor judeţene şi necheltuite. Or, 100 de miliarde reprezintă o sumă, nu glumă, şi se putea cheltui cu folos pentru repararea ori chiar construirea unor drumuri.
Se mai întâmplă însă ca banii să fie cheltuiţi, dar lucrările să fie execrabile. Avem exemplul drumului ce duce spre Adea, făcut în toamnă şi refăcut în această perioadă. Şi una, şi alta, şi necheltuirea banilor şi calitatea de neacceptat a lucrărilor ne spun acelaşi lucru: există multă superficialitate în zona celor care răspund de drumuri.
Nici în Arad nu stăm mai bine. Ceea ce se întâmplă acum, cu tot tămbălăul creat de lucrările de pe strada Voinicilor, cu aglomeraţia de pe Pasajul Micălaca este un calvar. Strada Renaşterii din Micălaca, de la Calea Radnei la Voinicilor este şi ea impracticabilă. Soluţia centurii, în concepţia actuală, în zona Micălaca, spre Timişoara, este cât se poate de neavenită.
Am ajuns să constatăm cât de multă dreptate avea deputatul Mihăiţă Calimente atunci când cerea construirea podului feroviar şi rutier în afara oraşului spre pădurea din Vladimirescu. Era soluţia ideală pentru o centură care să-şi merite numele, care să poată scoate traficul greu din oraş, dar şi cel feroviar, din zona 300. Fără o adevărată centură, Aradul nu va avea niciodată drumuri de calitate, gropile vor reapărea imediat după refacerea, reasfaltarea drumurilor. Ca să nu mai vorbim de prejudiciul adus locuinţelor cetăţenilor, de stresul la care sunt supuşi locuitorii Aradului. Traian Băsescu ne-a refuzat însă un pod nou, aleşii locali de atunci l-au numit persona non grata, iar noi am rămas cu calvarul drumurilor proaste.
Cum bine spunea, recent, primarul unei comune, romanii cucereau şi civilizau făcând drumuri, poduri, apeducte. După mai bine de două milenii, noi n-am învăţat cât de importante sunt aceste lucrări, îndeosebi drumurile.
Vrem să ne dezvoltăm rapid, cu drumuri pline de gropi din care, uneori, maşinile nu mai pot continua mersul sau când într-un an de zile nu suntem capabili să facem un kilometru de autostradă? Speranţe deşarte! Mai ales acum, cu globalizarea, cu circulaţia liberă a persoanelor de-a lungul şi de-a latul Europei, a lumii întregi.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!