După joia cea neagră

Joia neagră, care a urmat unei alte joi negre,
demonstrează gravitatea prăbuşirii.
Şandramaua e putredă. Nu de azi, nu de ieri,
ci de vreo zece ani, dar mereu ne-am ascuns după
deget, mereu am refuzat să privim adevărul
în faţă. De ce să ne
îndurerăm, nu? Mai bine întoarcem
capul de la cele adevărate şi ne amăgim
cu o ispravă întâmplătoare, cu o
glumiţă de-a lui Mitică ori râdem
de-o inepţie a vreunui patron de club.

 Cea mai bună probă a stării
fotbalului românesc ne-o oferă
confruntările internaţionale. Nimic, niciun
rezultat reconfortant, purtător de
speranţă. Cluburile au început s-o ia
pe coajă, şi acasă şi în
deplasare, de cum au trecut în zona echipelor
mediocre şi bunicele, din Europa. Naţionala?
A avut cea mai ruşinoasă evoluţie din
ultimele zeci de ani. Întâmplare
nefericită, accident? Nicidecum. Nu mai avem
jucătorii de acum un deceniu. Generaţia lui
Chivu şi Mutu e departe de generaţia lui Hagi
şi Popescu. Nenorocirea este că după
Chivu şi Mutu este pârjol. Plouă cu
mediocrităţi, cu jucători care nu mai au
căutare în Europa, iar la lotul
reprezentativ ajung fotbalişti supuşi
reciclării, resuscitaţi după perioade
îndelungate de apatie, de decepţie chiar –
vezi  cazurile Apostol, Mara, Maftei etc.

 Starea precară, degenerativă a
fotbalului românesc ne va durea, curând,
şi mai tare. Resursele sunt tot mai puţine,
baza materială este insuficientă, diviziile
inferioare aliniază echipe mediocre,
alcătuite din jucători care nu vor trece
niciodată bariera mediocrităţii.
Căderea dramatică a fotbalului nostru este
corolarul erorilor, al nepăsării ori al
diletantismului jalnic ale patronilor de cluburi, ale
celor de la Federaţie, al lipsei politicilor
guvernamentale pentru fenomenul sportiv în
general, pentru cel al fotbalului în special.

 Am trăim, noi cu iluzia, cei de la FRF
şi Liga Profesionistă cu minciuna, că
fotbalul noastru nu este în faliment. E timpul
să acceptăm că ceea ce vedem este crud,
dar adevărat. E suficient să citim
componenţa lotului naţional, chemat
„sub arme” de Lucescu jr., ca să
înţelegem dimensiunea crizei.

Tristan Mihuţa