De câţiva ani, nu mai sunt votate melodiile, ci ţările. S-au creat grupuri de ţări care se votează între ele. Fostul bloc sovietic, cu 16 foste republici, este cel mai puternic. Aşa se şi explică de ce rusul Dima Bilan a câştigat trofeul la această ediţie, iar reprezentanta Ucrainei a ocupat locul secund.
Vine apoi blocul fostelor republici iugoslave şi cel al ţărilor nordice. Chiar şi Balcanii au grupul lor de sprijin reciproc. Miza nu mai este demult muzica. S-a încins o întrecere paraartistică, o goană după dreptul de-a organiza ediţia următoare – ştiut fiind că fiecare ediţie a Eurovision este găzduită de ţara al cărei reprezentant a câştigat ediţia precedentă. Iar organizarea aduce câştiguri pe mai multe planuri, inclusiv financiar.
Dispariţia criteriului artistic, ignorarea calităţii, determină în final o ierarhie fără nicio legătură cu valoarea. Nu pot să cred că reprezentaţii noştrii, Nico şi Miriţă, au meritat doar locul 20, între 25 de ţări participante. Şi nu doar reprezentanţii noştrii se pot considera nedreptăţiţi.
După modul în care s-au desfăşurat lucrurile la Eurovisionul organizat la Belgrad, Germania şi Marea Britanie, două dintre cele patru ţări finanţatoare, au lansat un atac foarte dur la adresa „voturilor politice din Europa de Est”. Se vorbeşte despre Eurovision ca despre o farsă, iar cu referire la onestitatea votului, de „Mafia din Europa de Est”.
Terry Wogan, gazda tradiţională a Eurovisionului din Marea Britanie, ia în calcul, la modul cel mai serios, posibilitatea de-a se retrage, pentru că „acest concurs nu mai are nicio legătură cu muzica”. Bunăoară, reprezentantul Marii Britanii, Andy Abraham, a ocupat ultima poziţie, deşi prezentase un cântec de calitate, iar prestaţia i-a fost bună. De aceea, Terry Wogan a punctat ameninţător: „Fanii au dreptate când spun că Eurovisionul nu mai este un concurs muzical… . Reprezentanţii ţărilor vestice trebuie să judece la rece dacă mai are sens să participe la acest concurs”.
Fanii din Anglia, furioşi, cer ca Europa de Vest să iasă din această farsă, pentru că ţările estice se votează între ele. Furie împotriva formei actuale a concursului Eurovision s-a stârnit şi în Germania. Dar unde, în afară de Rusia şi blocul sovietic, există mulţumire pentru ce-a ajuns acest concurs?!
Italienii au avut curajul de-a demasca mai devreme faptul că spiritul Eurovisionului s-a denaturat, că onestitatea, respectul faţă de valoare au dispărut. De aceea, Italia boicotează Eurovisionul de câţiva ani buni. Alţii au fost mai toleranţi în faţa tendinţei de a face din acest show de tradiţie o mascaradă. Rău au făcut, iar compromisul s-a întors împotriva lor.
Eurovisionul este în impas. Într-o situaţie de criză cum n-a mai cunoscut-o. Va reuşi el să renască, să fie ce-a fost, decenii la rând? Poate, dacă se va schimba sistemul de notare a melodiilor. Altfel, cu această democraţie – pusă la dispoziţia unora care o transformă în anarhie culturală – se va prăbuşi, prin implozie. Şi ar fi păcat!
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!